Invitaţie la bilanţ

Sfârşitul de an este prin excelenţă momentul în care tragem linie şi privim în urmă satisfăcuţi sau nu de rezultatele noastre din ultimele 365/66 de zile. Plictisiţi, prinşi între două petreceri, trei cozonaci şi o cană cu vin, sau poate de-a dreptul entuziasmaţi de incredibilele noastre realizări trebuie să trecem prin acest timp al reculegerii. Indiferent că vrem sau nu, schimbarea de an ne atrage atenţia asupra modificărilor suferite de noi: riduri (noi), nişte fire de păr albe (sau lipsă), agende tot mai încărcate, trupuri ostenite, suflete încărcate cu amintiri de tot soiul şi o droaie de stări. Ceea ce ne lipseşte parcă este însăşi noţiunea de timp! Când s-au petrecut toate acestea? Când a trecut un an?

Dar să fim serioşi! Cui îi mai arde de bilanţ când ultimele zile nu mai pot fi privite ca o adiţie la trecutul nostru, ci pur şi simplu ca pe o numărătoare inversă spre un viitor indefinit, incert, sumbru. Atât de obsedaţi devenim de ceea ce ne stă în faţă încât ne lăsăm trecutul în uitare, pierdem succesiunea evenimentelor care au însemnat vreodată ceva pentru noi.

Pe cale să îmi fac jubilând propriul bilanţ, infatuat de propriile biruinţe, dar şi pe cale de a-mi face planuri pentru anul ce vine, am primit un film care m-a dat peste cap şi pe care vi-l recomand şi vouă. Doar să găsiţi un pic de timp!
P.S. celor ce nu au vreme sau cred că s-ar plictisi le sunt de ajuns prima şi ultima parte.

Partea I

  

Partea a II-a

  

Partea a III-a

  

Partea a IV-a

  

Partea a V-a

 

La mulţi ani şi putere de a face ceva bun şi pentru semenii noştri în anul ce tocmai a început!