wordless wednesday

The Wrestler (2009)

Director: Darren Aronofsky

Writer: Robert D. Siegel

Stars: Mickey Rourke, Marisa Tomei and Evan Rachel Wood

Nominated for 2 Oscars. Another 30 wins & 28 nominations See more awards »

Dintre Pi, Black Swan şi The Wrestler l-am ales pe cel din urmă tocmai pentru că este un film atipic, cel putin la prima vedere, pentru Darren Aronofsky. Simplu şi sugestiv „The Wrestler” – deşi ar părea a fi documentar sau biografic. Ei bine, nu e.

În acest film personajul lui Rourke evită autocompătimirea. Rolul are multe aspecte care ar fi putut încuraja un actor să cerşească mila publicului: Randy „The Ram” Robinson, a cărui glorie a apus şi ea odată cu anii ’80, locuieşte singur într-o rulotă şi obişnuieşte să invite copiii din zonă pe la el, ca să joace un vechi joc Nintendo bazat pe isprăvile lui din ring; respins de familia lui, faţă de care s-a comportat iresponsabil, el încearcă să se apropie de o stripteuză (Marisa Tomei); de la un punct încolo e prea delabrat ca să mai poată lupta chiar şi part-time (are un atac de cord în ring) şi e silit să-şi cîştige existenţa cu o scufie pe cap, la raionul de carne al unui magazin. Dar tocmai secvenţa asta, care ar fi putut să fie un delir masochist, se numără printre cele mai luminoase din film.

Lectura săptămânii

 Jurnal, Alexander Schmemann

Miercuri, 20 octombrie 1976

Ieri, am vorbit despre rugăciune şi Liturghie. O conferinţă îndreptată împotriva falsei religii şi falsei spiritualităţi „cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea" (Isaia 6:9). Acest verset se referă tocmai la ortodocşii de azi: majoritatea dintre ei vor ceva diferit, văd şi aud altceva, diferit de ceea ce le oferă Biserica spre a vedea şi a auzi, de ceea ce Biserica ne cheamă să iubim.

Joi, 28 octombrie 1976

Identificarea credinţei, a creştinismului, a Bisericii cu evlavia, cu religiozitatea sentimentală şi fanatică. Am obosit să tot discut despre legi, spiritualitate, toată această teamă, sclavie şi obtuzitate. Viaţa, împărăţia lui Dumnezeu, coborâte la nivelul unei obtuzităţi pioase. Dincolo de aceasta, un interes nesfârşit pentru sine, pentru propria spiritualitate. De ce este aşa de atrăgătoare pentru atât de mulţi oameni?

O prezentare nu prea succintă a crezului meu.

Se întîmplă să fiu tînăr, în plină manifestare a unui secol despre care cineva(Andre Malraux) a prezis că " va fi religios, sau nu va fi deloc". Stau şi mă gîndesc unde se ascunde această dimensiune a religiei. În ce cută, în ce rid al ireversibilului timp? Privesc în jur şi văd o amnezie dramatică care metamorfozează chipurile în feţe descărnate, vampirice. O amnezie care aruncă cu balast şi decădere peste oglinda originii noastre. O zvîrcolire dementă a profanului care aruncă stînci şi abrupturi peste un sacru ignorat. Sau poate sunt şi eu un sunet, un ecou maniac, obsedat de o nostalgie inexistentă. Poate sunt şi eu un zombi al acestui secol XXI, o carcasă de carne şi oase, o fiinţă suferindă de handicap spiritual, incapabilă să simtă dimensiunea transcendenţei...

Moment liric la pătrat: Răzvan Nicolae

Gamma-gri

noi, cei gamma-gri,

cântăm spaceman pe sistemele Hi-fi,

iar spre oraşul crud şi de neon,

noi suntem şi gamma, şi-electron.

nimic în lumea asta nu ne va putea opri,

tineri şi iubind apusuri albăstrii,

noi suntem precum electricul vânătoresc

pe lângă frunze ce înarboresc.

vechi ritmuri oscilante,

inconsistente cu-anumite verbe redundante,

dar, mai ales, electrogen camelonic

noi, cei gamma-gri, iubim doar polifonic

iar electrolumina ne preface-n mozaic,

acum, superpoziţii-n regnul arctic,

doar sărutul ni se întinde într-un arc,

cât mi-eşti de dragă sub un quarc.

noaptea este doar o notă de subsol privirii noastre,

unde vertebrele ni se divid în culorile măiastre,

suntem aici, ubicuu, azurit,

aburi calzi şi fracţii reci, de neoprit.

Wordless wednesday

The Fountain (2006)

Director:

Darren Aronofsky

Writers:

Darren Aronofsky (screenplay), Darren Aronofsky (story), and 1 more credit »

Stars:

Hugh Jackman, Rachel Weisz and Sean Patrick Thomas

Continui scenariul pe care l-am început săptămâna trecuta cu o selecţie atentă a câtorva filme ale regizorului Darren Aronovsky. Pentru săptămâna aceasta am ales un următorul „scenariu”: cu o întindere de peste o mie de ani, şi trei povestiri paralele, The Fountain este o poveste de dragoste, moarte, spiritualitate, şi fragilitatea existenţei noastre în această lume.

Actiunea filmului se desfăşoară pe trei planuri: prezent, în sec XXI, trecut (sec XVI) cucerirea americii de către conquistadori, pe vremea inchiziţiei spaniole, şi aparent un plan astral, spiritual ori viitor. Cronologia este atipică pentru majoritatea filmelor, evenimetele nu se petrec într-o ordine normală ci toate cele trei planuri se întrepătrund iar acţiunea alternează dintr-unul în altul.

Lectura săptămânii

Cercul mincinoşilor, Jean-Claude Carrière

Moartea prostului

O poveste armenească ne înfăţişează, în schimb, călătoria unui om cu mintea adormită.

Un amărât, care muncea degeaba, a hotărât să meargă la Dumnezeu şi să se plângă  de soarta lui nenorocită. Zis şi făcut. Pe drum a întâlnit un lup care l-a întrebat încotro se îndreaptă.

- Mă duc la Dumnezeu, să mă plâng, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.

- Vrei să-mi faci un bine? a întrebat lupul. De dimineaţă până seara, iar uneori chiar şi noaptea, alerg în toate părţile după hrană. Întreabă-l, aşadar, pe Dumnezeu: de ce, Doamne, l-ai mai făcut pe lup, dacă tot îl laşi să crape de foame?

Omul a făgăduit să pună întrebarea şi a pornit din nou la drum. Ceva mai încolo a întâlnit o fată fermecătoare, care a dorit şi ea să afle ţinta călătoriei sale, iar el i-a spus.

- Dacă ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeşte-i, rogu-te, şi despre mine. Spune-i că ai întâlnit pe pământ o fată fermecătoare, blândă, frumoasă, bogată, sănătoasă, şi totuşi nefericită. Cum să-mi găsesc oare fericirea?

Moment liric la cub: Ioan Alexandru

Agapia, iubirea va rămâne
 

Iar stelele de vor pieri pe cer
Şi amorţi-vor umbrele-n ţărână
Şi s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne

De va pieri credinţa pe pământ
Şi fiece nădejde va apune
Şi s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne

Lăcustele pe cai de-or năvăli
Şi-nroşi-vor apele-n fântâne
Şi cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne

Iar morţii de vor învia
Şi de-ar începe raiurile mâine
Şi îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne

wordless wednesday

Requiem for a dream (2000)

Director: Darren Aronofsky

Writers: Hubert Selby Jr. (based on the book by), Hubert Selby Jr. (screenplay)

Stars:Ellen Burstyn, Jared Leto and Jennifer Connelly

Nominated for Oscar. Another 20 wins & 35 nominations See more awards »

Urmarind nominalizările la Oscar de anul acesta mi-a ramas în minte un regizor pe care l-am tot urmarit de-a lungul timpului. Mi-am zis că trebuie să câştige deşi poate nu e cel mai reuşit film personal, dar unul profund. Este vorba de Darren Aronofsky. Ei bine o să încep prezentarea câtorva dintre filmele ce mi-au atins coarda sensibila.

Requiem for a dream. Tema filmului: Drogul. Atacă mintea, atacă trupul, atacă sufletul. După ce le-a ispitit, făcându-le să se simtă invincibile pentru o clipa, drogul îşi cere dreptul de călău, distrugându-şi victimele. În apartamentele insipide de pe plajele abandonate din Coney Island, patru vieţi şi povestile lor. Patru vieţi. Patru dependenţi. Patru eşecuri.

Lectura săptămânii

Vărul Alexandru şi alte poveşti adevărate, Adrian Oprescu

Revenind la gardienii noştri, cu competenţa necesară pentru politici, era unul preferat în unanimitate: Dom’Şef Buşcu. Un ţigan mărunţel, înfipt în cizme. Nu m-am lămurit, cu toate că am făcut unele eforturi, dacă era chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele şi dintr-o parte şi din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-şi ascundea sub trăsneală neputinţa de a fi rău. Nu vorbea. Ţipa. Adică vorbea ţipând. Tipul avea toane şi comportarea lui era variată şi imprevizibilă.

Într-o dimineaţă, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puţin fiert, la care i se spunea terci), se aud nişte bătăi în uşa unei celule, din interior. Buşcu ţipă imediat:

- Ce vrei, bă?

Se aude o voce implorând:

- Dom’ şef, fiţi bun şi daţi-mi şi mie un chibrit.

- Ce zici, bă? Vrei cribrit? Pune-i drugu’ băă! (adică zăvorul, care sigur era pus). E criză de cribite! răspunde  Buşcu zbierând şi o ţine cu „ e criză de cribite” până la polonicul de prânz. Buşcu era întotdeauna în voce.

Moment liric la cub: Octavian Goga

În mine câteodată

În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.

În mine câteodată ţărani cu zeghea sură
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul
S-amestecă de-a valma roind în bătătură
Şi vin să-şi ţie sfatul...

În mine câteodată grea liniştea se lasă,
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie,
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă
Slujeşte-o liturghie... 

Mama

E plin în jur de noi muzeul,
Şi pare-un templu minunat,
În care mii de robi ai vieţii
Vin să se spele de păcat.

wordless wednesday

Zeitgeist: Moving Forward (2011)

Director: Peter Joseph

Writer: Peter Joseph

Stars:Adrian Bowyer, Colin Campbell and Colin Campbell

Aş îndrăzni să spun că Zeitgeist este unul dintre filmele ce m-a pus serios pe ganduri încă de la vizionarea primei părţi. Pentru cei care nu au vazut primele două părţi ale seriei trebuie menţionat că accentul regizoral este acelaşi, un documentar, lung metraj, care prezintă necesitatea unei ieşiri din tranziţia monetară a paradigmei socio-economice actuale care guvernează societatea întregii lumi. Acest subiect transcende problemele de relativism cultural şi ideologie tradiţională referindu-se, empiric, la supravieţuire umană şi socială, extrapolând aceste legi imuabil naturale într-o nouă paradigmă durabilă socială numită "Economia bazată pe resurse".

Lectura săptămânii

Narcis şi Gură-de-Aur, Hermann Hesse

Vreme îndelungată tentativele de asediere ale lui Narcis nu izbutiră să dezghioace din învelişul ei taina lui Gură-de-Aur. Vreme îndelungată el se strădui, aparent zadarnic, să-l trezească, să-l înveţe graiul în care taina s-ar fi putut împărtăşi.

Povestirile prietenului despre obârşia şi patria lui, nu se închegaseră într-o imagine. Exista în ele un tată, un fel de umbră fără chip, venerată totuşi, apoi mitul unei mame, de multă vreme dispărută sau prăpădită, din care nu mai era decât un nume palid. Treptat, Narcis, versat în desluşirea sufletelor, îşi dădu seama că prietenul său era unul dintre oamenii cărora o parte din propria viaţă li se sustrage, care sub apăsarea unei primejdii sau a unei vrăji au trebuit să se deprindă a uita o parte din trecutul lor.

Moment liric la cub: Marin Sorescu

La lecţie

De câte ori sunt scos la lecţie
Răspund anapoda
La toate întrebările.

- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o pace trainică
Cu turcii.

- Care e legea gravitaţiei?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie să ne cadă
În cap.

wordless wednesday

Call for papers 1-15 martie

Următorul număr al revistei Cuvânt către Tineri îşi propune să abordeze problema "Postului creştin şi a relevanţei lui astăzi", motiv pentru care lansăm invitaţia către toţi cei interesaţi de a întocmi un scurt eseu pe această temă sau  dornici de a-şi exprima pur şi simplu opinia pe marginea acestui subiect să ne onoreze cu părerile lor.
Aşteptăm cu drag materialele voastre pe adresa cuvant_catre_tineri@yahoo.com sau postate aici în rubrica comentarii până la data de 15 martie anul curent. Singura exigenţă este aceea ca textul să fie semnat (indiferent că este un nume real sau doar nickname-ul). Indiferent dacă eseurile vor fi sau nu publicate în revistă (din pricina spaţiului limitat) le vom posta pe blog în decursul acestei luni.

cu stimă, dar mai ales respect,
Redacţia