Flipped (2010)

Director:

Rob Reiner

Writers:

Rob Reiner (screenplay), Andrew Scheinman (screenplay), and 1 more credit »

Stars:

Madeline Carroll, Callan McAuliffe and Rebecca De Mornay

Ce putea să urmeze după Găinăria de săptămâna trecută (Small crime)?!

Fireşte, doar un film cu găini! De aceea vă propun de astă dată Flipped, un film simpatic, bine cotat, ecranizarea romanului cu acelaşi nume al lui Wendelin Van Draanen, un film care face ravagii în box office-ul german începând cu iarna anului trecut şi care continuă să cucerească cu inocenţa (un pic leşinabilă – în cel mai american stil posibil) pe care o aduce.

Titlul s-ar vrea justificat de câteva replici ale personajelor care tind să „flip”, să fie date peste cap. Personal, cred că regizorul s-a şi jucat cu naratorii pe care îi tot întoarce şi suceşte, adică tot „flip”. Povestitorii şi deopotrivă protagoniştii acestui film destul de siropos şi absolut nerecomandabil celor care tânjesc după vreo scenă fierbinte sau măcar după câţiva stropi de sânge, sunt Brice şi Julie, un el şi o ea, doar că aceeaşi poveste are pentru fiecare o semnificaţie aparte:

Brice îşi aminteşte despre sine ca de băiatul de 7 ani proaspăt venit în oraş la sfârşitul anilor ’50, întâmpinat de puştoaica din vecini, care îl agasează în ultimul hal – obsesie ce durează vreo câţiva ani buni –, şi de care nu ştie cum să mai scape. Julie, din contră, îl vede ca pe sortitul ei, cu care îi fusese dat să se sărute prima dată ever. Jocul de-a şoarecele şi pisica pare să poată continua la nesfârşit, până când datele problemei se schimbă şi cei doi ajung să se cunoască mai bine, să treacă de faza platonică, să se dispreţuiască, să se evite, să îşi reconsidere părerile unul despre celălalt, să treacă peste disensiuni, să se ierte reciproc şi întâi de toate pe ei înşişi, să preţuiască ceea ce au şi să respecte sentimentele celuilalt (descrierile nu sunt valabile pentru ambele personaje deopotrivă, „dar nu am găsit altă rimă”).  Ori, după ce vizionasem azi The Social Network (instigat de câştigarea Globului de Aur), credeţi-mă că nu aş fi putut găsi  un antidot mai bun ca să îmi şteargă gustul amar lăsat de singurătatea şi autismul celui ce „se străduia prea mult să fie un ticălos” (replica din final, parcă) – nu că ar fi vreunul, Doamne fereşte!, sau…

Eu  am fost încântat mai ales de alternarea naratorilor, nu pentru că ar fi neapărat ceva inedit, doar că în cazul lui Flipped este ceva organic şi îi conferă o savoare unică (pe bune!). Este adevărat, uneori scenele devin redundante, se repetă, relevând însă de fiecare dată ceva nou, ceea ce nu are cum să te plictisească. O producţie pe care o recomand cu dragă inimă celor dornici să vadă un film cuminte, liniştit, un film care nu te lasă gol, ci te pune să răscoleşti în sertarele memoriei după amintiri pe care le credeai pierdute.

Vizionare plăcută!

P.S. Aştept plin de interes părerile voastre despre film!  

P.P.S. filmul cu subtitrarea în limba română le găsiţi aici până în 27 ianuarie