Moment liric la pătrat: Dimitrie Anghel

Hornarul

Pe cerul alb se face-o pată,
Apare şi dispare iar,
Şi pata asta-ndoliată
E-o siluetă de hornar ...

Se pleacă omul de cărbune,
Ţinând în mână un odgon,
Şi-ntr-un ogeac nu ştiu ce spune
Ca printr-un negru telefon.

Din horn în horn îşi schimbă locul,
La orice pas primejduit,
Dar neschimbat îi e norocul ...
Şi-atunci cu jale m-am gândit :

De ce atâtea suferinţe
Să-ndure-naltul funcţionar,
Când sunt atâtea conştiinţe,
Ce au nevoie de-un hornar ?!

wordless wednesday

Moment liric la pătrat: Al.O. Teodoreanu

Nemurirea

Mormintele ne-aşteaptă cu gurile căscate.

Şi mergem toţi spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,

Cum merg hipnotizate gazelele de fum,

Spre şerpi cu solzi de aur şi ochi de nestimate.

Iubire, ură: viaţă. Lumini de chihlimbar

Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,

Ce, prăbuşite-n beznă, or fi ducând cu ele

O altă lume – netrebnic furnicar!

Îşi mistuie şi sorii fierbintea lor plămadă
Şi-ngheaţă (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.

Şi nici gândim că-n haos îşi va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spaţii va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă şi el o dungă-n gol,
Şi va muri cu viaţa atunci şi Nemurirea.

wordless wednesday

Lectura săptămânii (trecute)

Toată vremea-şi are vreme, Calinic Argatu

Marele Pedagog şi delirul tineresc

Viaţa studenţească este unică în felul ei. Unii dintre noi am avut bucuria să fim colegi în internate, la şcoli normale, licee sau alte medii de învăţământ universitar.
Nu ştiu cum s-a brodit, dar am avut prilejul să stau în internat sau în gazdă. In ambele situaţii au fost şi sunt îndemânări, dar şi lipsuri mai mari sau mai mici. Câţi dintre noi n-ar putea scrie pagini de mare măiestrie din viaţa de Seminar, învăţământ preuniversitar sau universitar?
La Sibiu, în primul an, am stat la internat. Buna preţuire şi înţelegere se arătau de la început, chiar dacă unii dintre studenţi erau şi clerici în pastoraţia duhovnicească, cum am fost şi eu. Vedeai cele două planuri în chip practic. Nu se aştepta, uneori, peste zece ani ca să se treacă de la învăţământul teoretic, la cel practic.
Unii poate se grăbeau, cum am fost şi eu. Credeam că se sfârşeşte lumea fără lucrarea mea mai grăbită şi mai bună în pastoraţie. Aşa gândesc unii tineri. Vor să se maturizeze mai repede. Să intre în valurile vieţii. Această grabă, dacă merge pe aripile Duhului Sfânt, atunci este binecuvântată, cu mult spor şi de folos obştesc.

Moment liric la bax: Dan Căprugiu (Sonatele sonete)

O puştoaica   emancipată
Ţi-e trupul gingaş, templu sfânt,
în el domneşte primăvara
Şi totul pare ca un cânt...
Din el lipseşte doar...fecioara.



„Povara" frumuseţii
Hulpavi ca nişte animale,
Cu foamea de hormoni lăsată,
E-adulmecată câte-o fată
De cei ce-i întâlneşte-n cale
Chemări din ochi, chemări verbale,
De multe ori e acostată
Ba uneori chiar agresată
Motivul? Farmecele sale
Ea aplecând uşor privirea, î
ncearcă a-şi menţine firea
De-atâţia inşi a fost poftită
Şi din privire dezbrăcată
încât te-ntrebi, deşi smerită,
Mai e virgină, biata fată?

Oful moldoveanului
Zis-a Ştefan, scrie slova
Şi trăim acest „cherem",
Că a noastră nu-i Moldova!
Dar Cotnarul tot îl bem!

Simpozionul „Andrei Şaguna – Spiritualitate şi Cultură. Impresii

Mă bucur că împreună cu colega Andreea Căruţaşu, din clasa a XI-a C, elevă la acelaşi colegiu am participat in mod activ alături de ceilalţi elevi ai liceelor si colegiilor sibiene la Simpozionul  “Andrei Şaguna – Sfinţenie si Cultură”.  Din cele 16 teme propuse  am avut şansa de a alege şi de a pregăti lucrarea “Andrei Şaguna în conştiinţa românilor ardeleni”.
Prin participarea la acest simpozion am avut ocazia să aflăm mai multe despre Sfântul Andrei Şaguna, o personalitate cu o cultură riguroasă şi cu o viaţa sfânta.  Informaţiile cuprinse în prezentările colegilor participanţi m-au făcut să înţeleg că Sfântul Andrei Şaguna şi-a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei neamului românesc în general si a celui transilvănean în mod special.  Chiar dacă viaţa sa a numărat numai 65 de ani, dintre care 27 i-a petrecut la Sibiu, prin viaţa lui bineplăcută lui Dumnezeu, Sfântul Mitropolit reprezintă un model pentru noi toţi care ne plângem că nu avem destul timp să săvârşim toate cerinţele vieţii acesteia.
Pe parcursul prezentărilor am remarcat că s-au folosit multe sintagme, asociate Sfântului, iar în sufletul meu a rămas mai ales una, formată din cele 9 cuvinte testamentare: „Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă sfădiţi”, pe care Sf. Andrei Mitropolitul o aşează şi în gândurile noastre.