Poveste despre şcoala mea

Dacă aş putea acum, când scriu aceste rânduri, să pun început bun… să fie adevărat ceea ce visez … şi îmi promit mereu … voi continua lupta aceasta lăuntrică, şi poate voi învinge … Adorm în aceiaşi nelinişte şi cu aceiaşi frământare: ce rost mai are să merg la şcoală? Nu mă interesează … visez …
„… prin zăpadă străbat singur drumul spre şcoală. Ajung în curtea liceului, dar nu văd pe nimeni. Este 8 şi 15 minute. Iar ajung târziu şi mă pune absent la matematică. Am un total de 36 absenţe nemotivate şi suntem doar la jumătatea semestrului I. Şi totuşi ceva mă îndeamnă să intru. Dacă nu este nimeni, sala de clasă ar trebui să fie încuiată. Stau la uşă, ascult câteva cuvinte şi tresar … deschid uşa şi rămân uimit: sala de clasă a devenit o capelă de rugăciune; catedra devenise peste noapte Masa Sfântului Altar … un preot slujea Sfânta Liturghie … dar de ce făcea acest lucru numai pentru mine?
Am îngenuncheat şi am început să plâng, aproape să urlu de durere sufletească … nu-i puteam zări chipul, dar simţeam un fior şi multă căldură cum se revarsă peste mine şi mă copleşeşte. Doamne, cât de liniştit mă simt!
Cât mi-aş dori să mă împărtăşesc, însă preotul a sorbit din Potirul Sfânt ultima picătură de împărtăşanie. Se termină Sfânta Liturghie, preotul se îndreaptă spre mine, cel care stăteam nemişcat în genunchi, ascuns parcă după singura floare aşezată pe un scaun în colţul de la geam.

-    „Ce te nelinişteşte, fiule?”
-    „Viaţa mea, părinte…!” Printre lacrimi îi şopteam că sunt pe un drum greşit, nu mai ascult de nimeni, nu mai vreau să vin la şcoală, nu sunt mândru de faptele mele… cum să scap de această povară?
-    „Azi am venit special pentru tine aici, am transformat sala de clasă în capelă de rugăciune, am slujit Sfânta Liturghie pentru tine şi m-am rugat să te vindeci, pentru că ţin la tine … ţi-am oferit o clipă de pocăinţă prin mărturisirea păcatelor şi ţi-am păstrat un strop din Trupul şi Sângele Meu… acum te binecuvântez şi te las în pace, să nu mă dezamăgeşti din nou”.
-    „Părinte, unde Te pot găsi când am nevoie de Tine?”
-    „Pretutindeni”.
A dispărut … Oare cine era?
Mă trezesc şi de această dată sala de clasă era aproape plină. Doamna profesoară, vă rog frumos, mă primiţi la oră? „Parcă pari schimbat…! Intră …”. „Mulţumesc frumos!”
Nimeni nu ştia ce câştigasem eu într-o zi de iarnă. Doamne, Îţi mulţumesc şi Te rog din suflet să ai grijă de mine!
Cu drag Alex.

Abagiu Alexandru
Colegiul Tehnic Energetic Sibiu
Cls. a XI-a F