Şezătoare – un strop de sinceritate despre romantism

Pornit într-o glumă de la afirmaţia unei colege de facultate, şi întrebând pe unde am găsit câte o uşă sau mai bine zis o fereastră (de mess) şi o inimă deschisă, iată un mic sondaj a cărui temă a fost: romantismul – cum poate fi el definit şi ce reprezintă un gest romantic. Răspunsurile au fost structurate în funcţie de sex şi starea civilă pentru a fi mai clară zona în care predomină romantismul. Din pricina lipsei de suficiente informaţii vârsta subiecţilor a fost uneori aproximată, de aceea îmi cer scuze anticipat şi sper să nu se simtă nimeni deranjat. Aş dori pe această cale să le mulţumesc participanţilor pentru dezarmanta sinceritate de care au dat dovadă în faţa acestei încercări.


Dar să vedem ce spun ele:

Romantismul este ceva ce se găseşte greu în ziua de azi; un gest romantic… orice face el pentru mine. (17 ani)
Păi ce poate fi?!... o stare, o trăire sufletească, poate este un mod de exprimare mai deosebit al sentimentelor; a fi romantic e o calitate sau un defect depinde de persoană, deşi cred că e o calitate. (17 ani)

Romantismul poate fi o subtilitate. (17 ani)

gest romantic=o atenţie drăguţă (17 ani)

Romantismul, pentru mine, este totalitatea evenimentelor, faptelor, gesturilor şi vorbelor care au ca scop alinarea sufleteasca a perechii. Romantismul este arta de a combina sentimentul brut al iubirii pe măsura aşteptărilor/gusturilor perechii pentru a înfăptui ceva special care să le aducă fericire şi, totodată, să le ateste sinceritatea sentimentelor.
Un gest romantic poate lua orice formă, de la o simplă privire la un cadou, astfel încât catalogarea sa clară este imposibilă datorită subiectivităţii care o implică. Din perspectiva mea, însă, un gest romantic este simpla dovadă a devotamentului şi atenţiei din partea cuiva într-o manieră delicată dar totuşi evidentă. (18 ani)

scuze, dar momentan nu am timp să zic... daca poţi să o laşi pe săptămâna viitoare poate... şi depinde ce te interesează despre reumatism că un medic are altă viziune a bolilor... deci, reumatismul „linge articulaţiile şi muşcă inima”, cred că spune multe… offf sunt năuca de cap văd numai medicină: în loc de romantism am văzut reumatism… scuze! deci, la romantism sunt praf! încearcă şi tu la altcineva! (26 ani)

O caracteristică a oamenilor care îşi creează o lume ideală, o lume a lor. Romanticii nu ştiu cât realizează că sunt romantici, poate se considera chiar realişti, dar nu prea ştiu ce să îţi spun decât că toată lumea zice că sunt „duşi”, iar ei nu înţeleg de ce. În orice caz un gest romantic arată delicat. (25 ani)

E o prostie care nu are de-a face nimic cu realitatea. (30 ani)

Te referi la romantismul ca mood… Acuma părerea mea e că este greu de definit şi ţine foarte mult de persoană. Clar că pentru cele două genuri romantismul e altceva: cred că pentru un bărbat romantismul e, să zicem aşa, un pretext, iar pentru o femeie e cam ca un mod de viaţă. (24 ani)

Romantismul pentru mine înseamnă a te bucura intens de tot ceea ce te înconjoară; este o bucurie aparte în care toate celelalte „elemente” care sunt aproape de tine sunt unice şi pentru a nu le pierde la dai o anumita nuanţă, le transformi în ceea ce îţi place ţie; eventual poezie, muzică, plimbare, asta e părerea mea. (25 ani)

Romantismul defineşte armonia sufletească, ce ţine de plăcerea spirituală nu neapărat de cea fizică; înseamnă creativitate. Romantic e cel ce se gândeşte la plăcerea persoanei de alături, fără să se gândească la el. Flori, lumânări, parfum. (23 ani)

Romantismul presupune ca el să dea dovadă de tandreţe, să ofere flori fără nici un motiv şi să mai spele vasele din când în când. (22 ani)

Îmi e greu să răspund pe tema asta pentru că nu prea mă consider o persoană romantica, cel puţin în comparaţie cu ceilalţi. Cred că un gest romantic este atunci când ţi se recită o poezie în aşa fel încât să auzi numai tu cu toate că mai e lume în jur… (25 ani)

Romantismul...hmmm...are atât de multe aspecte. Bineînţeles că iubirea sinceră şi adevărată predispune uneori la romantism, o cere însăşi natura iubirii care se vrea pe zi ce trece mai deplină. Datorită unei îndărătnicii a noastre ea se împlineşte uneori, sau mai bine zis se regăseşte împlinită în visarea la care predispune romantismul, alteori însă este parcă deplină chiar şi în cel mai pur realism, cu puternice accente raţionaliste. Din această perspectivă o definiţie a romantismului este greu de dat, întrucât în cazul persoanei el ţine de ceea ce ea are tainic, ca dar personal, dincolo de ceea ce vedem noi, de cele mai multe ori, numai cu ochiul orbit de bârna insensibilităţii. A fi romantic poate fi pentru o persoană un mod de viaţă, în timp ce pentru alta o stare deosebită sau din contră una inconfortabilă. Ne pot bucura oamenii cu romantismul lor, dar în egală măsură ne pot fi piatră de poticnire… ne pot privi din această perspectivă, idealizându-ne, sau din contră înjosindu-ne… ne pot cere să ne încadrăm în acelaşi curent sau din contră vor fi invidioşi văzându-ne că pătrundem în lumea în care, cu ajutorul romantismului ne includ sau din care ne exclud. Iar noi… căutători, scrutători, iscoditori uneori, ne vom raporta la romantism în funcţie de experienţa şi de modelul, găsit sau făurit, pe care dorim să îl întrupăm… şi astfel ne vom putea defini numai noi pentru noi romantismul şi îi vom căuta pe cei care să îl perceapă aşa cum dorim… (30 ani, căsătorită)

Romantismul e capacitatea oamenilor de a-si manifesta sentimentele într-un mod cât mai tandru. (46 ani, căsătorită)

După ani de experienţă pot spune că romantismul pur este însuşirea persoanelor incapabile să se lege definitiv de un partener. Ei nu iubesc omul, ci ideea de dragoste, pe ei îi fascinează fenomenul îndrăgostirii, sunt dependenţi de fiorul seducerii, şi de aceea nu se pot opri la cineva anume, căutând iar şi iar un nou obiect al senzaţiilor tari, deşi ei tânjesc inconştient după inocenţă. (49 ani, căsătorită).


Iată ce spun şi ei:

Romantismul... romantismul în concepţia mea este un efect al apariţiei iubirii, o dorinţă naturală de a dori să îl vezi pe celălalt că este fericit; este un ansamblu de schimbări în comportamentul unei persoane, şi care se manifestă strict asupra persoanei pe care o iubeşte. Acesta ar fi romantismul adevărat... Desigur, poate fi şi „jucat”, însă numai până la un punct. (18 ani)

Odată că nu poţi fi romantic dacă nu ştii să vorbeşti cu prietena; trebuie să ştii să vorbeşti cu ea şi să o faci să se simtă bine; şi în al doilea rând prin nişte gesturi simple să-i arăţi că îţi pasă de ea, simple în sensul că acum fiecare poate da o floare sau să-i dai ceva să aibă de la tine, să o faci să fie ea mai mult în centru atenţiei (17 ani)

Păi un gest romantic e un gest care te ia pe neaşteptate (pe care ţi-l face prietenul/prietena) şi care te face să te simţi bine cu persoana respectivă. (17 ani)

Romantismul e atunci când îi arăţi cuiva drag ce simţi pentru el/ea pe o cale subtilă. (17 ani)

Un gest romantic... cineva poate face mii de gesturi romantice pentru o persoană dacă ţine la ea cu adevărat. (17 ani)

Oare mai exista în zilele noastre romantism? sau mai bine zis plăcere carnală… Păi, ideea este că azi nu prea mai există. Romantism înseamnă să-ţi surprinzi perechea cu ceva plăcut în fiecare zi sau în momentele cele mai grele… să faci unele gesturi, care poate pentru unii par normale, dar pentru cel de lângă tine sunt foarte importante: să îi dai o floare unei fete, fără să fie o zi specială,  să o suni să o întrebi ce mai face, fără să fi aflat mai devreme că este bolnavă, să spui un cuvânt frumos pentru că aşa simţi, nu pentru că bunul simţ aşa te îndeamnă, să fii acolo pentru cineva atunci când are nevoie mai mult, fără să spui nimic, ci doar să fii acolo să ştie acea persoană că se poate baza pe tine. Sunt multe care ar putea fi spuse… dincolo de gesturile pe care le faci faţă de ceilalţi mai sunt şi sentimentele tale, ca om, ca romantic incurabil... te bucuri când vezi soarele, când vezi luna, când vezi cupluri de îndrăgostiţi, când vezi doi moşneguţi ţinându-se de mână… nu ştiu ce să mai zic… (26 ani)

Mă gândesc că este o naivitate, ceva maladiv, dependent de stereotipuri şi reprezentări hollywood-ine, care transformă o banalitate în fetiş, în care investim afectiv mai mult decât în persoana asupra căreia credem că se răsfrânge zisul nostru sentiment nobil. Romantismul ăsta părelnic nu are nimic de-a face cu nobleţea iubirii, căci cel dintâi presupune astfel de fleacuri ce se cer obiecte ale unei adorații oarbe, nejustificate, în vreme ce dragostea autentică este prin natura ei austeră, se mulţumeşte cu mai puţin decât am crede şi este în stare să transforme un zâmbet aruncat pe furiş într-o poezie. (26 ani)

Romantismul este depăşit… întreabă fetele care iubesc sau sunt iubite… nu pot să-ţi spun acum... ce am scris eu, compoziţii, poeme etc.; nu mă baga în mediul roz că nu rezist. Înţelegi ce-ţi spun? (27 ani)

Senzualitate, dar ridicata la ideal (26 ani. căsătorit)

S-a pierdut noţiunea de romantism, nu cred că mai e trăită aşa cum citeam în cărţi. Romantismul e cuprins într-un singur cuvânt, dăruire, atunci când dăruieşti o floare, o privire blândă, o atingere gingaşă sau o îmbrăţişare din suflet, putem spune că suntem romantici. Atunci când renunţam la egoul nostru pentru ca celălalt să zâmbească, eu zic că suntem romantici. Răbdarea, blândeţea, bunăvoinţa, mila sau cum ar zice Sf. Apostol Pavel, roadele dragostei (I Cor.13), sunt lucrurile care dovedesc că firea noastră, interiorul nostru, pe care de multe ori îl ascundem sub manifestări ciudate şi neînţelese de ceilalţi şi în ultimă instanţă de noi, e îndreptat spre ceea ce multă lume numeşte romantism. Eu cred că a fi romantic înseamnă bucuria de a dărui şi nimic mai mult. (25 ani, căsătorit)

Romantismul se prezintă în funcţie de starea duhovnicească a fiecăruia... de aici poţi să-ţi dai seama de multe… (26 ani, căsătorit)

Dacă te gândeşti la plimbări sub clar de lună şi răsărituri de soare, alea ţineau de vremea când încercam să cuceresc câte-o domniţă, iar acum îmi sunt foarte străine. oricum, nu uita ca vorbeşti cu unul care adoarme la filarmonică. Pentru mine lucrurile sunt cât se poate de simple, iar în clipa în care încerc să le definesc se complică. Sunt cât se poate de sincer când zic că eu nu ştiu ce e acela romantism. Nu am cum să descriu ceva ce nu ştiu ce este. Adică, dacă fac un gest oarecare (de la privire, atingere şi până la friptură), nu mă gândesc nici o clipă dacă e romantic sau nu, noţiunea asta nu face parte din vocabularul meu. (28 ani, căsătorit)


Mă mâncau limba şi buricele degetelor să trag nişte concluzii, dar le las în seama voastră!