Tinerii constituie, sau ar trebui să constituie, partea cea mai activă a societăţii, cea mai efervescentă şi plină de încredere în forţele proprii proaspăt descoperite. Aceştia se află într-o etapă a vieţii în care Dumnezeu le-a oferit tot ce este mai bun şi mai frumos pentru a se bucura de ele şi pentru a le aminti de bunătatea şi iubirea Sa de oameni. Însă de la acest fapt au deviat sau au apărut multe anormalităţi; astfel că în ziua de azi vedem mulţi tineri mutilaţi spiritual, iar o manifestare a acestei interiorităţi rănite este violenţa pe care şi-o însuşesc.
Am putea spune că violenţa este o exteriorizare a unor puternice frustrări interioare a unei nevoi acute de a obţine atenţie, chiar dacă ea nu e oferită într-un context amiabil.
Tânărul ce face loc în viaţa sa violenţei, ce şi-o însuşeşte şi o aplică altora e un tânăr debusolat şi măcinat interior. El are nevoie de ajutor pentru a-şi găsi echilibru interior şi pentru a se stabiliza spiritual. Deşi un astfel de ajutor poate veni şi din partea adulţilor nu are un impact asemănător cu cel venit din partea prietenilor, colegilor, cunoscuţilor – şi ei tot tineri. Un tânăr nu va reacţiona dacă va vedea oameni în vârstă mergând la biserică, însă va fi impresionat dacă va vedea alţi tineri de vârsta lui mergând cu bucurie în biserică. Va apărea curiozitatea şi astfel poate fi ajutat.
Ca tânăr creştin atunci când întâlneşti diferiţi oameni scindaţi interior ce se manifestă violent, indiferent dacă fac parte din şcoala ta, comunitatea ta sau chiar propria ta familie, trebuie să te apropii cu grijă şi blândeţe. Răbdarea şi exemplul bun sunt vitale pentru a salva un astfel de suflet ce se află pe calea pierzaniei. Ca şi ucenici a lui Hristos trebuie să-i iubim sincer pe aceşti tineri, chiar dacă sunt violenţi, bine ştiind că toată această „criză” prin care trec ei este doar o reprezentare a golului interior, a lipsei lui Dumnezeu din viaţa lor, care să-i călăuzească.
Prevenirea şi combaterea violenţei de către tineri poate fi făcută prin exemplul bun al colegilor sau al prietenilor. Trebuie să iubim necondiţionat: „Dragostea nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu ţine la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (I Corinteni 13, 5). Pentru a-i ajuta cu adevărat pe cei căzuţi pradă violenţei trebuie să învăţăm să iubim ca Dumnezeu atât pe cei buni cât şi pe cei mai puţin buni, să le oferim acelor tineri alternativele de care au nevoie şi să le arătăm că putem trăi fericiţi şi împliniţi printr-o viaţă curată. Apoi să-i învăţăm să înlocuiască violenţa cu dragostea, o dragoste ce „nu se aprinde de mânie” şi care „nu gândeşte răul” cum zice Sfântul Apostol Pavel.
Astăzi există numeroase grupări de tineret care militează împotriva violenţei şi tuturor lucrurilor necuviincioase şi care oferă în schimb exemple vindecătoare şi ziditoare de suflete. Astfel de grupări sunt prezente peste tot în ţară. Însă nu trebuie să faci neapărat parte dintr-o organizaţie de tineret pentru a face lucruri minunate spre a-i ajuta pe alţii. Orice grup de prieteni înrădăcinaţi în Hristos poate avea un impact asemănător în societatea în care trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea. Aceşti tineri pot arăta celorlalţi că se poate trăi şi altfel decât ne propune societatea contemporană prin mijloacele de informare în masă de care dispune. Ei trebuie să sădească „sămânţa binelui” în semenii lor şi apoi s-o lase să crească, să ofere, acelora, spaţiu şi timpul pentru a putea să-şi găsească singuri drumul în viaţă.
În definitiv, tinerii pot avea un impact pozitiv şi decizional în societatea de astăzi. Ceea ce ei au învăţat trebuie să ajungă şi la ceilalţi: „Disce ut doceas” (Învaţă să-i înveţi pe alţii). Acest proverb latin poate fi aplicat şi în cazul acesta, însă cu multă dragoste şi răbdare. Toate învăţăturile creştine au fost date de către Dumnezeu pentru a-i ajuta şi a-i povăţui oamenii în drumul lor spre eternitate. În concluzie putem afirma faptul că Ortodoxia în special şi Creştinismul în general este o credinţă care ajută şi ghidează cel mai bine tinerii în drumul lor prin lume spre Împărăţia Cerului.
Rogos Antonia
Colegiul Naţional „Octavian Goga” Sibiu
Clasa a XII-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu