True Grit

Directors: Ethan Coen, Joel Coen
Writers: Joel Coen (screenplay), Ethan Coen (screenplay), and 1 more credit »
Stars: Jeff Bridges, Matt Damon and Hailee Steinfeld
Nominated for 10 Oscars. Another 19 wins & 70 nominations See more awards »
Realizat după romanul lui Charles Portis, noul film al fraţilor Cohen pare, la prima vedere, un western clasic fără urmă de spaghetti în el. Pot fi evitate însă cowboysmele, pistoliadele, machismul călăreţilor însolitaţi, privirile scrutătoare trase de sub boruruile pălăriilor, care până la o vârsta ne-au facut să dorim a fi in pielea unor astfel de eroi?
În ecranizarea fraţilor Coen, povestea e tratată ea însăşi ca un fragment de mitologie americană. Filmul e narat de eroină – de fosta adolescentă autoritară, capabilă să bage frica în bărbaţi duri precum şeriful (Jeff Bridges) sau Texas ranger-ul care li se alătură în aventură (Matt Damon) –, la mulţi ani după consumarea evenimentelor, şi spre final există sugestii delicate cum că amintirea s-a transformat în legendă, în basm.
Punctul de transformare e marcat plastic într-o secvenţă în care şeriful goneşte de nebun pe cal, cu fetiţa rănită în braţe, încercînd să ajungă la un doctor: dacă, pînă în punctul acela, splendidul director de imagine Roger Deakins s-a abţinut de la genul de picturalitate care sare în ochi, el izbucneşte brusc într-o rafală de efecte romantice – un cadru cu cal şi călăreţi profilaţi, umbre negre, pe linia orizontului, un cadru cu calul murind sub un cer plin de stele. Epilogul ne-o arată pe fosta adolescentă încercînd să reia legătura cu bătrînul ei salvator, care a ajuns să lucreze într-un circ: e clar, bărbaţi ca el – sau ca partenerul lui de aventură, cel atît de pătruns de mîndria de a fi texan şi ranger – nu mai sînt azi, dar cum fuseseră ei, de fapt? În privinţa asta – cît era eroism, cît era bufonerie, în ce măsură erau nobili, în ce măsură erau proşti şi sălbatici –, Coenii întreţin pînă la capăt o anumită incertitudine, combinînd aceste trăsături la un nivel de fineţe mult superior cabotinajului din versiunea Wayne. În măsura în care fanii Coenilor aşteptau de la aceştia o viziune făţis-batjocoritoare şi brutal-antieroică asupra westernului, ei vor fi dezamăgiţi. Ceea ce nu înseamnă că diversele figuri de cetăţeni respectabili din planul doi, care încearcă să profite financiar de situaţia orfanei în timp ce-i citează din Biblie, nu-şi găsesc locul în portofoliul de caricaturi care le-a asigurat Coenilor o reputaţie de mizantropi. Din contră, şi-l găsesc atît de bine încît e oarecum surprinzător să te întorci la romanul lui Portis şi la filmul cu Wayne, pentru a descoperi că aproape toate aceste personaje, situaţii şi dialoguri (inclusiv trimiterile la Biblie şi la mitologia greacă) apar şi acolo. Unul dintre deliciile cele mai rafinate ale filmului – felul aspru şi totodată elaborat-curtenitor în care vorbesc personajele – vine din carte; ce fac Coenii este să-l rafineze suplimentar, totodată încurajîndu-şi actorii să adopte voci cu accente cît mai puternice. Seva regional-folclorică a filmului e consistentă (rivalitatea regională e o sursă de ciorovăială între şeriful din Arkansas şi ranger-ul din Texas, iar faptul că în Războiul Civil au luptat amîndoi de partea Sudului, dar în facţiuni diferite, constituie o altă sursă) şi consistenţei ei i se datorează o parte din succesul sudurii dintre laturile comic-dizgraţioase ale eroilor şi laturile lor nobile. Peisajele muntoase sînt severe şi nepoetice, deşi oferă, la un moment dat, o privelişte suprarealistă – apariţia unui cal purtînd în şa ceva ce pare a fi un urs –, iar marea probă regizorală a westernului, şi anume crearea de suspans prin exploatarea cantităţii mari de spaţiu (prin repartizarea actorilor în cadru la distanţe mari unii de alţii), e trecută cu brio de Coeni.
Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu unde o viaţă se găseşte concentrată într-o singură întâmplare care-i dă sens, dar care o şi condamnă să fie doar acel unic zvâcnet, acel strigăt solitar. Mattie antrenează pe urmele ucigaşului doi bărbaţi cu experienţă, şeriful Reuben Cogborn (Jeff Bridges) şi texanul La Boeuf (Matt Damon). Nici Vitoria Lipan nu s-ar fi descurcat mai bine. După care nu mai e nimic de făcut, nimic de povestit. De aceea personajul dispare, iar posibilitatea reîntâlnirii cu Cogburn este ratată. Practic toate firele care duc la poveste sunt tăiate. Existenţa lui Mattie este diferită, poartă rochie, amazoana a rămas doar într-un fel de duritate, dar nu şi în supleţea mişcărilor, în elasticitatea dialogului. Singurul moment privilegiat este cel în care moartea este răsplătită cu moarte, în care socotelile sunt încheiate. O dată pentru totdeauna, pentru că de câte ori poţi să-ţi răzbuni tatăl pedepsindu-l cu moartea pe ucigaşul lui? Iar dacă acest fapt survine la frumoasa vârstă de 14 ani, după aceea nu mai rămâne nimic de făcut.
Filmul poate fi gasit aici sau aici si poate fi vizionat online aici si aici.