Printre cauze: migraţia pentru muncă în străinătate, violenţa domestică şi concubinajul. Acesta din urmă, foarte rar întâlnit în urmă cu câteva zeci de ani, a devenit deja un fenomen în România, cu o incidenţă ridicată în special în rândul tinerilor. De ce aleg tinerii o astfel de relaţie de cuplu? Cum îi poate ajuta Biserica să aleagă, în spiritul tradiţiei noastre, adevărata viaţă de familie?
De ce să mă căsătoresc? Se poate şi aşa...
Tinerii se întreabă astăzi: "De ce să mă căsătoresc?" Tocmai pentru că nimeni nu le-a explicat deschis ce implică acest lucru, iar ei văd ceea ce se întâmplă în jurul lor - adesea lucruri negative şi exemple de neurmat - şi îşi formează o părere greşită despre familie. Şi ce văd tinerii? Cum părinţii lor nu se mai iubesc, nu se mai respectă, divorţează sau trăiesc împreună numai datorită unor convenţii sociale sau, mai grav, încercând să profite de o conjunctură materială.
Mulţi părinţi devin victime ale unor patimi greu de stăpânit şi vindecat, cum ar fi beţia, drogurile, desfrâul. Or, astfel de familii nu prezintă nimic atractiv şi tinerii îşi vor căuta satisfacţii şi mulţumiri în altă parte.
”Asta e familia? Nu ne trebuie aşa ceva”, spun tinerii, şi au dreptate. Ei neagă familia a cărei imagine o cunosc, şi au dreptate. Cine ar alege să îşi distrugă fericirea numai pentru a fi ca ceilalţi, pentru a fi în rândul lumii?
Care este motivul pentru care tinerii şovăie să se căsătorească?
Principalul motiv este lipsa credinţei în Dumnezeu, sau experienţa unei credinţe superficiale. De această lipsă a credinţei depinde refuzul căsătoriei, care este înţeleasă ca un spaţiu al greutăţilor şi al responsabilităţilor. Şi alternativa este de o mie de ori mai plăcută: aventurile nu plictisesc decât în foarte puţine cazuri. Tinerii fug de căsătorie pentru că fug de greutăţi şi încearcă să le amâne prezenţa cât mai mult timp cu putinţă.
Tinerii nu se mai căsătoresc pentru că nu înţeleg că viaţa este o cale a mântuirii în care greutăţile şi necazurile sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu spre binele oamenilor.
Concubinajul, testul dinaintea căsătoriei sau “căsătoria de probă”
Cuvântul concubinaj desemnează convieţuirea unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.
Aceasta “casatorie de proba”, care este astazi la moda in randul tinerilor, are la baza anumite motive, si anume: egoismul fata de celalalt, comoditatea, frica de responsabilitate atunci cand vine vorba de venirea pe lume a unui copil, iar la toate acestea se poate adauga si dorinta de a fi independent. Cu siguranta se pot numi ca factori determinanti ai acestui fenomen si problemele societatii in care traim: tinerii nu mai au un loc de munca stabil, nu mai au posibilitatea achizitionarii unei locuinte si multe altele, care distrug fara sa simtim, adevaratul sens al familiei.
Cauze ale concubinajului
Se poate vorbi de cauze ale concubinajului dar si de un sir de evenimente sau factori determinanti pentru acest tip de convietuire. Totul începe cu prima noapte petrecuta la el sau la ea. Apoi a doua seara petrecuta la partener impune din partea celuilalt aducerea câtorva lucruri personale pentru a doua zi dimineata. Putin cate putin ajungi sa locuiesti cu partenerul tau si asa se ia decizia de a sta in concubinaj, pentru că stând mai tot timpul împreuna nu mai are rost sa se plateasca doua chirii când se poate plati doar una. Concubinajul ia imaginea unui proces de migrare in care cuplurile ajung fara a fi constiente la acest mod de convietuire. Cauzele sau motivele concubinajului sunt diverse si diferite de la cuplu la cuplu.
1. Un prim motiv care poate duce la coabitare este faptul ca aceasta forma de convietuire este considerata mai convenabila din punct de vedere financiar. Multi tineri (în mod special studentii) care traiesc în concubinaj ajung la aceasta forma de convietuire din motive economice. Daca cei doi prieteni studiaza în alta localitate decât în cea natala atunci cei doi vor vrea sa locuiasca împreuna pentru a împarti cheltuielile. Tot legat de motivul economic este si faptul ca oficierea unei casatorii poate atinge costuri ridicate, in functie de pretentii, iar unii dintre cei mai necajiti prefera sa "ocoleasca" taxele si sa traiasca în concubinaj pâna când vor avea destui bani pentru întemeierea unei casnicii "în regula".
Cei care aleg coabitarea din cauza financiara trebuie sa se gândeasca bine ce vor avea de cheltuit pentru copiii pe care îi vor avea. Viata nu e mai buna si de probleme financiare nu scapi daca sari peste casatorie, crezând astfel ca faci economie.
2. Un alt motiv al coabitarii este cel al compatibilitatii. Este des întâlnita ideea ca nu poti afla cât esti de compatibil cu o persoana decât în urma locuirii împreuna. Acesta pare sa fie la baza concubinajului ca si “casatorie de proba”, sau ca si un pas necesar înaintea casatoriei. Sunt oameni care coabiteaza pentru a testa relatia. Ei sunt hotarâti sa se casatoreasca si locuiesc împreuna pentru a vedea cât de bine se înteleg.
Nu trebuie sa stai o viata întreaga cu cineva ca sa iti dai seama ca acea persoana merita sa-i faci juramântul casatoriei. Acest motiv ca si celelalte este o fuga de responsabilitatea pe care o implica juramântul casatoriei. Când un om ia hotarârea ca vrea sa se casatoreasca, el ia hotarârea sa fie lânga acea persoana toata viata la bine si la rau (adica sa fie alaturi de sotie si atunci când o întelege si atunci când nu o întelege).
3. O alta cauza a coabitarii ar fi faptul ca multe casnicii se termina prin divort de unde s-a si format aceasta parere gresita despre casatorie. Pentru unii concubinajul apare doar din dorinta de a nu fi singuri sau singure si din cauza ca dorinta lor de a fi iubiti este atât de mare încât accepta si acest compromis. Nu este vorba neaparat de o preferinta a lor. Acesti oameni cedeaza automat, atât de mare este frica de a nu ramâne singuri. Rata mare a divorturilor face ca institutia casatoriei sa nu mai fie atât de dorita si practicata. De aceea relatia de concubinaj pare o alegere mai buna.
Dar necazurile care sunt între cuplurile de casatoriti exista si în cuplurile de concubini. De aceea trairea în concubinaj din cauza ratei divorturilor nu este o solutie pentru o viata mai buna.
4. Un factor favorizant pentru coabitare îl constituie relatiile sexuale. Barbatii sunt cei care vad coabitarea ca pe un mod de a obtine relatii sexuale cu usurinta. Pentru cei care aleg aceasta forma de convietuire acesta este un lucru important si de multe ori doar relatiile sexuale îi leaga pe cei doi.
5. Coabitarea poate avea loc si din dorinta de a avea o relatie emancipata. Iar coabitarea da acest sentiment, ea nefiind acceptata foarte mult în unele societati. Cei care aleg coabitarea din acest motiv sunt oameni care se considera capabili sa ia propriile decizii si vor sa arate celor din jur ca nu vor sa respecte restrictii general acceptate.
Dar o astfel de relatie nu este una care sa încurajeze maturizarea, căci nu pune accent pe comunicare nici pe rezolvarea conflictelor.
Răspândirea fenomenului concubinajului în România
La recensamântul avut loc în 2002, printre itemii de cercetare unul dintre fenomenele cercetate a fost starea civila de fapt. Starea civila de fapt evidentiaza daca persoana traia sau nu în uniune consensuala. S-a considerat ca traiesc în uniune consensuala, persoanele care au declarat ca locuiesc, traiesc (convietuiesc) cu un/o partener/partenera, fara forme legale de casatorie, având o resedinta comuna cu partenerul/partenera, indiferent de starea civila legala declarata de acestia. Indiferent de sex, stare civila, cariera, indiferent de clasa sociala sau de mediul în care locuiesc, cei care coabiteaza în România ating un numar de 828122 de persoane.
Dintre persoanele care au declarat ca traiesc în uniune consensuala, 73,6% erau necasatorite, 17,9% divortate, 7,1% vaduve si 1,4% casatorite. Pe grupe de vârsta, aproape jumatate dintre cei care traiesc în uniune consensuala au vârste între 20 si 34 de ani, grupa de vârsta în care predomina cei necasatoriti.
Din statisticile preluate de la ultimul recensamânt, coabitarea este mai mare în comune si la satele românesti.
Poziţia Bisericii faţă de problema concubinajului
Biserica Ortodoxă a binecuvântat de la început unirea dintre bărbat şi femeie, a aşezat-o sub ascultarea poruncilor dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi şi a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină, şi aceasta pentru că aşa a binevoit Dumnezeu pentru cei care îl iubesc pe El. Trăită ca Taină, căsătoria duce la unirea soţilor, la zămislirea şi naşterea pruncilor şi mai ales la formarea copiilor după placul lui Dumnezeu, spre bucuria şi pacea lor şi spre binele societăţii în care se vor manifesta ca oameni maturi.
“Se numeste concubinaj trairea barbatului cu femeia fara cununia bisericeasca conform canoanelor. El este posibil intre animale, dar omul are in plus necesitati si datorii superioare sufletesti si deci are nevoie de binecuvantarea Domnului. Casatoria civila este altceva decat cununia bisericeasca. Cel ce traieste in concubinaj nu poate fi primit la Sfintele Taine, nu i se pot primi darurile la biserica, adica se afuriseste; ca un instrainat de Dumnezeu si legea Lui.”
Potrivit Bisericii Ortodoxe doar în cadrul casatoriei doua persoane libere se pot darui reciproc si fara teama sau egoism. Actul conjugal scos de sub aceasta umbrela protectoare, a angajarii oficiale si în fata lui Dumnezeu, risca sa devina un simplu instrument de atingere a placerii si astfel "iubirea" se rezuma doar la folosirea celuilalt în interes personal. Actul sexual nu este nici o joaca, nici ceva inutil, nici rau în sine si nici un bine indiscutabil. Întelegerea sa conform scopurilor reale nu poate aduce decât fericire si întarirea unei relatii de iubire. Un moment de placere obtinut în afara regulilor dupa care Dumnezeu ne-a creat poate costa fie sanatatea (SIDA, boli venerice, avort), fie ranirea sentimentelor, fie complicarea vietii la o vârsta neadecvata (sarcini în adolescenta), pierderea sensului existentei sau chiar ruperea relatiei cu Dumnezeu.
Chestionarul „Atitudinea tinerilor faţă de căsătorie şi concubinaj” şi interpretarea lui
Chestionarul cu tema „Atitudinea tinerilor faţă de căsătorie şi concubinaj” a fost folosit ca instrument de lucru pentru a măsura poziţia adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 17 şi 18 ani) din cadrul Liceului „Andrei Mureşanu” Braşov, cu privire la formarea propriei familii.
S-au utilizat 50 de chestionare, completate deopotrivă de fete şi băieţi, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural.
S-a urmărit, prin intermediul celor 17 întrebări, să se cunoască sistemul de valori al tinerilor, factorii care le influenţează personalitatea şi impactul pe care îl are mass-media asupra lor.
Aşadar, tinerii consideră că, prima grijă după împlinirea vârstei majore, este consolidarea carierei, apoi au în vedere câştigarea respectului celorlalţi, iar pe ultimul loc este întemeierea unei familii.
Întrebaţi care este stilul de viaţă pentru care optează, 82,5% au răspuns că optează pentru căsătorie, 12,5% (în special băieţi) pentru celibat şi 5% pentru concubinaj.
Tinerii sunt influenţaţi în luarea deciziilor asupra stilului de viaţă de părinţi (80%), de prieteni (20%), de opiniile persoanelor în vârstă (20%) şi de societate (15%). S-a constatat că adolescenţii chestionaţi ţin cont uneori de criteriile morale (45%), astfel (90%) dintre ei sunt de acord cu căsătoria religioasă, tot (90%) considerând că nu este suficientă căsătoria civilă.
Cu concubinajul sunt de acord în special fetele (60%), însă doar temporar, având dorinţa de a experimenta acest stil de viaţă.
Concubinajul este definit de tinerii chestionaţi ca fiind evitarea responsabilizării (42,5%), căsătorie de probă (40%), dorinţa de a experimenta (10%) şi sarcini care te depăşesc (5%). Doar 10% consideră că concubinajul evită eşecurile în viaţa de cuplu.
Se pare că tinerii sunt influenţaţi de mediul în care trăiesc (52,5%), de felul lor de a fi (50%), de familie (40%) şi de grupul de prieteni (20%).
Din chestionarul utilizat a reieşit că acelaşi concubinaj este neavantajos ca stil de viaţă (47,5%), avantajos pentru ambii parteneri (45%) sau doar pentru băieţi (7,5%).
Impresionant a fost faptul că mai multe fete din mediul rural sunt de acord cu concubinajul, comparativ cu cele din mediul urban. Se pare că acest stil de viaţă este preferat de fete şi nu de băieţi, deşi are consecinţe în special asupra fetelor şi efectele sunt resimţite de ele.
Concluzii
Din punct de vedere legal si moral concubinajul nu reprezinta o alternativa viabila la casatorie. Din punct de vedere legal nu e viabila deoarece din casatorie în urma unui divort se face partajul, deoarece tot ce au cumparat cei doi dupa data nuntii se recunoaste ca apartinând amândurora, pe când ce au adunat amândoi în perioada concubinajului nu se recunoaste.
Din punct de vedere moral coabitarea nu reprezinta o alternativa mai buna la familie deoarece religia crestina considera ca Dumnezeu a creat familia prin casatorie, iar concubinajul este considerat un pacat de catre Biserica, casatoria fiind unica definitie a familiei. Concubinajul reprezinta o amenintare la valorile morale ale crestinismului.
Din punct de vedere practic concubinajul nu reprezinta o alternativa la viata de familie deoarece este o relatie de satisfacere a nevoilor personale, egoiste. O relatie care poate se naste dintr-o pasiune pentru celalalt, o pasiune sexuala mai degraba, decât o pasiune spirituala, de a fi perechea potrivita pentru a îl ajuta pe cel de lânga tine. Coabitarea nu este o solutie pentru cei care o aleg din motive financiare si nici o solutie pentru cei care aleg aceasta forma de convietuire pentru a vedea daca e compatibil cu celalalt. O relatie din care se poate iesi mai usor asa cum e cunoscuta relatia de concubinaj nu poate fi o relatie binevenita ca si alternativa la viata de casnicie.
Omul nu poate iubi in chip desavarsit cu de la sine putere. Din acest motiv, este intrucatva absurd sa vorbesti de iubire la nivel uman, fara a te raporta la Dumnezeu, care ni S-a facut cunoscut ca Iubire, sau, mai exact la Sfanta Treime, “structura supremei iubiri”. In Persoana lui Hristos intrupat am ajuns la cunostinta faptului ca si omul poate iubi dumnezeieste.
Provocarea in casatorie, pentru fiecare dintre soti, consta tocmai in faptul ca acestia isi asuma in mod liber vocatia de a exprima in cadrul familiei intemeiate de ei, relatia de taina dintre Hristos si Biserica Sa. De aici, ar trebui sa constientizam ce chemare inalta reprezinta Sfanta Taina a Casatoriei, in timp ce concubinajul, nu numai ca exprima o stare nefireasca, ci si una decazuta din punct de vedere moral.
Dobrinaş Alina – XI F, Graur Ana Raluca – XI N, Teodorescu Alexandra – XI N
Liceul „Andrei Mureşanu” – Braşov
*Referat susţinut sâmbătă 4 iunie a.c., în cadrul Simpozionului „Tinerii şi viaţa de familie” - Braşov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu