Moment liric

VOI N'ATI FOST CU NOI ÎN CELULE, Radu Gyr

Voi n'aţi fost cu noi în celule

să ştiţi ce e viaţa de bezne,

sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,

voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,

strivit de cătuşe la glezne.

Voi n'aţi plâns în palme, fierbinte,

străpunşi de cuţitul trădării.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n'aţi dus povara durerilor sfinte

spre slava şi binele ţării.

În cântec cu noi laolaltă

trecând printre umbre pereţii,

voi n'aţi cunoscut frumuseţea înaltă

cum dorul irumpe, cum inima saltă

gonind după harfele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpânde,

ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,

cum scârţâie osul când frigul pătrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveţi de unde

să spuneţi aproapelui vostru.

Voi nu ştiţi în crunta 'nchisoare

cum minte speranţa şi visul,

când uşile grele se'nchid în zăvoare,

şi'n teama de groaznica lui încleştare

pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe'ncărcate

gonind după fast şi orgoliu,

nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,

nici candelă-aprinsă şi nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi

că pumnul e singura faimă.

Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,

când noi cu obraji ca pământul şi vineţi,

gustăm din osândă şi spaimă.

Când porţile sparge-se-or toate

şi morţii vor prinde să urle,

când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,

voi nu ştiţi ce'nseamnă'nvierea din moarte,

căci n'aţi fost cu noi în celule.

.