Le concert (2009)

Director:

Radu Mihaileanu

Writers:

Radu Mihaileanu (scenario), Matthew Robbins (collaboration), and 3 more credits »

Stars:

Aleksey Guskov, Mélanie Laurent and Dmitri Nazarov

Nominated for Golden Globe. Another 2 wins & 4 nominations

După ce văzusem acum câţiva ani filmul Va, vis et deviens în regia lui Radu Mihăileanu, ţin minte că am exclamat: în sfârşit un regizor român şi pe gustul meu. Viziunea lui aparte, dar şi implicarea masivă în redactarea scenariilor, dau o savoare deosebită tuturor producţiilor sale, care tratează îndeosebi probleme conexe diferitelor comunităţi iudaice de pe glob, fără a-i neglija pe ceilalţi. Poveştile lui caută să accentueze acel punct comun al tuturor oamenilor, care îi ridică pe indivizi dincolo de apartenenţa naţională şi diferenţele rasiale la calitatea de persoane active, capabile de izbândă, menite să facă bine.

Un astfel de film este  „Le concert” – povestea unui dirijor căzut în dizgraţie în odioasele vremuri de dinainte de ’89, căruia i se permite totuşi să rămână şi să lucreze la filarmonică ca om de serviciu.
Punând mâna pe invitaţia adresată directorului de a trimite orchestra Balşoi la Paris, încearcă să îşi reconstruiască orchestra demult desfiinţată şi să se prezinte cu ea la faimosul teatru Chatelet din capitala Franţei.

Demersul este aproape imposibil, un pariu cu sine şi cu o înlănţuire de situaţii potrivnice, care trebuie neapărat câştigat, chiar dacă cel mai adesea va trebui să facă tot felul de compromisuri bizare pentru a-şi finanţa călătoria, pentru a-şi completa locurile vacante în formaţie şi pentru a-şi împlini datoria pe care o are faţă de conştiinţa sa.

Aventura începe cu „coruperea” foştilor săi instrumentişti care s-au dedicat unor cariere din cele mai diverse: Sasha – cel mai bun prieten al său – a ajuns şofer de ambulanţă, alţi doi dublează filme porno în limba rusă, alţii vând în piaţă, în vreme ce alţii sunt taximetrişti, paznici la muzeu ş.a.m.d. Apoi urmează pactul cu fostul impresar – un comunist până în măduva oaselor – care le-a distrus vieţile cu vreo 30 de ani în urmă prin epurarea şi persecutarea unor muzicieni evrei, dar şi a celor care i-au apărat.

Foarte discret apar elemente, care nu par să îşi găsească locul în desfăşurarea acţiunii şi te ispitesc să anticipezi şi să tragi nişte concluzii, care, în final, se vor dovedi cât se poate de străine de adevăr.

Pentru că nu vreau să vă creez o imagine falsă cu rândurile mele nereuşite, nu mai insist asupra poveştii care este mai mult decât amuzantă şi dramatică în acelaşi timp, aşa cum şi replicile sunt deopotrivă hazlii şi pline de tâlc dureros.

În concluzie, este un film uşor, o comedie plăcută – dacă nu veţi regăsi umbrele unui trecut trist, o succesiune de elemente mereu surprinzătoare… un film care trebuie văzut!

Puteţi găsi filmul aici şi aici. Vizionare plăcută!