Director: Sean Penn
Writers: Sean Penn (screenplay), Jon Krakauer (book)
„Timp de doi ani cutreieră Pământul. Fără telefon, fără piscină, fără animale de companie, fără ţigări. Libertatea supremă. Un extremist. Un călător estetic a cărui casă este drumul. Şi acum, după doi ani de hoinăreală, vine ultima şi cea mai mare aventură. Bătălia culminantă de a omorî falsa fiinţã din sine şi a sfârşi victorios revoluţia spirituală. Nemaidorind să fie otrăvit de civilizaţie, el fuge şi străbate de unul singur pământul pentru a se pierde în sălbăticie.
Alexander Supertramp, Mai 1992.”
Cu acest film şi-a semnat Sean Penn debutul regizoral. Colecţia de imagini este fascinantă având variaţii de floră, faună sau anotimp. Personajele secundare sunt legate foarte frumos în puzzle-ul de aventuri al călătoriei iniţiatiatice al celui ce ar fi trebuit să devină Chris McCandless. Coloana sonoră este perfectă pentru un lung drum interior. Povestea unui adolescent care lasă orice urmă de civilizaţie şi pleacă în Alaska să experimenteze viaţa în sălbăticie, este de fapt strigătul disperării generaţiilor de tineri forţaţi să trăiască într-o lume alienată. Eroul principal refuză societatea de consum, plafonarea şi mediocritatea vieţii cotidiene. Nu pleacă într-o aventura ci doar într-o excursie în interiorul existentei sale. „Banii, puterea ... toate sunt o iluzie. E mai important ce ai în cap. ... Şi mai stiu şi cât e de important în viaţă nu neapărat să fii puternic, ci să te simţi puternic, sa te evaluezi măcar o dată, să te găseşti măcar o dată într-una din cele mai vechi condiţii umane faţă in faţă cu bolovanul orb şi surd, singur, cu nimic care sa te ajute în afară de mâini şi de propria ta minte.” Aceasta este filosofia ce-l determină pe tânărul Cris să-şi evalueze propriile capacităţi „în sălbăticie.”
Filmul este structurat în 5 capitole, fiecare dintre ele având un titlu sugestiv:
1. Naşterea mea; 2. Adolescenţa; 3. Maturizarea; 4. Familia; 5. Dobândirea înţelepciunii.
„În sălbăticie”, Alexander Supertramp trăieşte experienţe unice dar şi extreme: „Se simţea clar prezenţa unei forţe ostile omului. Era un loc al păgânismului şi al ritualurilor superstiţioase, care era destinat oamenilor mai apropiaţi de fel pietrelor şi animalelor sălbatice decât nouă.”
Punctul culminant al filmului este preîntâmpinat de următorul paragraf descoperit de actant într-una din cărţile pe care o citea înaintea de a se hotărî să schimbe ceva în planul său şi asta după ce petrecuse 100 de zile în izolare: „Am trecut prin multe şi acum cred că am găsit ceea ce e necesar pentru a fi fericit. O viaţă liniştită şi izolată la ţară, cu posibilitatea de a fi de folos oamenilor cărora le este uşor să facă un bine, şi care nu sunt obişnuiţi să aibă parte de aşa ceva. Şi să munceşti pentru cel căruia i-ar putea fi de folos. Apoi odihna, natura, cărţile, muzica, dragostea faţă de aproapele tău. Asta e ideea mea de fericire. Apoi, peste toate astea, pe tine ca parteneră, şi copii, poate. Ce şi-ar putea dori mai mult inima unui bărbat?” Această frază este completată de Alexander Supertramp prin ideea că „fericirea e reală numai când e împărtăşită.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu