Gamma-gri
noi, cei gamma-gri,
cântăm spaceman pe sistemele Hi-fi,
iar spre oraşul crud şi de neon,
noi suntem şi gamma, şi-electron.
nimic în lumea asta nu ne va putea opri,
tineri şi iubind apusuri albăstrii,
noi suntem precum electricul vânătoresc
pe lângă frunze ce înarboresc.
vechi ritmuri oscilante,
inconsistente cu-anumite verbe redundante,
dar, mai ales, electrogen camelonic
noi, cei gamma-gri, iubim doar polifonic
iar electrolumina ne preface-n mozaic,
acum, superpoziţii-n regnul arctic,
doar sărutul ni se întinde într-un arc,
cât mi-eşti de dragă sub un quarc.
noaptea este doar o notă de subsol privirii noastre,
unde vertebrele ni se divid în culorile măiastre,
suntem aici, ubicuu, azurit,
Exces
ţi-am fost apusul,
unde-ţi pierdeai privirea
nesfârşită şi copilă,
tristă, roşie, tiptilă
şi-ntre noi doar înserarea unei pleoape
ne-acoperea timid
de adieri şi calzi, şi şchioape;
ţi-am fost violetul
de sub bolțile mioape,
unde ne creşteau bătăile inimii
în fiecare orizont dintre secunde
şi-n fiecare secundă dintre orizonturi,
iar între noi doar orele de noapte
coborau să se adape;
mi-ai fost privirea
pe care-mi aşezam apusul
tiptil şi nesfârşit,
copil şi eremit,
iar în afara noastră
josul, susul;
ți-am fost un ceas
pe care-a înmugurit şi orizontul
ca un şir recurent,
într-însul,
de la noi pornind
şi ochii, restul;
ne-am fost prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu