Lectura săptămânii

Cercul mincinoşilor, Jean-Claude Carrière

Moartea prostului

O poveste armenească ne înfăţişează, în schimb, călătoria unui om cu mintea adormită.

Un amărât, care muncea degeaba, a hotărât să meargă la Dumnezeu şi să se plângă  de soarta lui nenorocită. Zis şi făcut. Pe drum a întâlnit un lup care l-a întrebat încotro se îndreaptă.

- Mă duc la Dumnezeu, să mă plâng, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.

- Vrei să-mi faci un bine? a întrebat lupul. De dimineaţă până seara, iar uneori chiar şi noaptea, alerg în toate părţile după hrană. Întreabă-l, aşadar, pe Dumnezeu: de ce, Doamne, l-ai mai făcut pe lup, dacă tot îl laşi să crape de foame?

Omul a făgăduit să pună întrebarea şi a pornit din nou la drum. Ceva mai încolo a întâlnit o fată fermecătoare, care a dorit şi ea să afle ţinta călătoriei sale, iar el i-a spus.

- Dacă ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeşte-i, rogu-te, şi despre mine. Spune-i că ai întâlnit pe pământ o fată fermecătoare, blândă, frumoasă, bogată, sănătoasă, şi totuşi nefericită. Cum să-mi găsesc oare fericirea?

- Am să-l întreb, a spus nevoiaşul.

A mai mers o  vreme şi s-a oprit să se odihnească la umbra unui copac. Copacul, deşi creştea pe pământ bun, era cam pipernicit şi îi căzuseră aproape toate frunzele. L-a întrebat şi el unde se duce, apoi i-a spus:

- Ai putea să-i vorbeşti lui Dumnezeu şi despre mine? Spune-i că nu înţeleg ce mi se întâmplă. Vezi tu, pământul acesta este roditor, şi totuşi n-am frunze nici iarna, nici vara aşa vrea să am frunze verzi precum ceilalţi copaci, aş vrea să a şi roade; ce să fac?

Omul i-a făgăduit copacului că îi va spune lui Dumnezeu toate aceste lucruri, după care şi-a văzut de drum. După ce a mers cale lungă şi a trecut printr-o mulţime de peripeţii care nu ne sunt istorisite, a ajuns la Dumnezeu, i-a dat bineţe şi i-a zis ce-l frământă.

- Te porţi cu toţi oamenii la fel, a spus el. Uită-te la mine: muncesc din răsputeri, zi şi noapte, trăiesc în nevoie şi duc o viaţă amară. Cunosc o mulţime de oameni care muncesc mult mai puţin decât mine şi care o duc mult mai bine. Spune-mi, dacă poţi, unde este egalitatea? Unde este dreptatea?

- Am să-ţi dăruiesc norocul vieţii tale, a răspuns Dumnezeu. Foloseşte-te de el şi ai să fii bogat şi fericit. Acum întoarce-te acasă.

Înainte de a pleca, omul a vorbit despre lup, despre fată şi despre copacul cel pipernicit. Dumnezeu i-a dat sfaturile  trebuincioase. Omul a făcut, aşadar, cale întoarsă.

A întâlnit în drum copacul şi i-a spus:

- Dumnezeu mi-a dezvăluit că la rădăcina ta se află îngropată o comoară de aur. De asta n-ai frunze. Îndată ce va fi scoasă comoara, crengile tale au să înverzească.

- Minunat! a strigat copacul. Repede, sapă la rădăcina mea şi ia aurul!

- Nu, nu, nu pot. Dumnezeu mi-a dăruit norocul vieţii mele. Trebuie să mă întorc acasă şi să mă folosesc de el!

Şi a mers mai departe. S-a întâlnit cu fata cea nefericită, care l-a întrebat:

- Ei? Ce ţi-a spus Dumnezeu?

- Mi-a spus că, dacă vrei să fii fericită, trebuie să-ţi găseşti un soţ cu care să împarţi bucuriile şi durerile.

- Ia-mă de nevastă! l-a rugat fata. Ia-mă de nevastă şi vom trăi fericiţi împreună!

- Nu pot, n-am vrem! Dumnezeu mi-a dăruit norocul vieţii mele şi trebuie să mă întorc acasă şi să mă folosesc de el! Cu bine! Caută-ţi alt bărbat!

Şi a mers mai departe.

Ceva mai încolo s-a întâlnit cu lupul cel flămând, care l-a întrebat:

- Ei? I-i spus lui Dumnezeu ce te-am rugat?

- Lasă-mă să-ţi povestesc mai întâi ce mi s-a întâmplat, a răspuns omul. Am întâlnit o fată nefericită şi i-am dat răspunsul lui Dumnezeu: să-şi caute un soţ. Am întâlnit un copac fără frunze, căruia Dumnezeu i-a arătat: o grămadă de aur îţi înăbuşă rădăcinile. Fata voia să mă însor cu ea, copacul voia să-i sap la rădăcină şi să iau comoara, dar n-am primit, se înţelege! Dumnezeu mi-a dăruit norocul vieţii mele, aşa mi-a zis, şi trebuie să mă întorc la mine acasă şi să-l găsesc!

- Şi eu? a întrebat lupul. A găsit Dumnezeu vreun răspuns la ceea ce mă frământă? Spune-mi înainte să pleci!

- A găsit, a răspuns omul. Iată răspunsul lui Dumnezeu: lupul are să rătăcească pe pământ, cu burta goală, până ce are să găsească un prost pe care să-l mănânce şi să-şi potolească foamea.

- Unde oare aş putea găsi unul mai prost ca tine? a întrebat lupul şi s-a năpustit asupra omului, sfârtecându-l.