Sa învatam sa credem...

Probabil ca majoritatea s-ar astepta ca urmatoarele rânduri
sa fie unele plictisitoare, ca eu încerc sa conving prin cele mai
siropoase expresii ca merita sa credem în Dumnezeu...
Ei bine, consider ca exista mai multe categorii de oameni:
cei care cred în Dumnezeu, cei care sustin ca Îl adora si cei care
Îl cinstesc si cred în El cu tarie.
Nu încerc sa conving, sa plasez într-o anumita categorie sau
sa schimb pareri, consider ca fiecare are dreptul sa faca ceea ce
simte, dar îndraznesc sa-mi dau cu parerea asupra adorarii lui
Dumnezeu, asupra modului în care putem sa dam dovada de
aceste sentimente.
Adorarea porneste de la dragoste, orice crestin
se poate numi asa doar pentru ca Îl simte pe Creator aproape
de el. Aceasta dragoste este curata si trebuie sa vina din sufletul
fiecaruia, fara a o impune cineva, fiecare având capabilitatea de
a avea propriile sentimente si propriul mod de gândire, pe
care si-l formeaza singur.
Cred ca în fiecare dintre noi exista o portita a credintei, cheia
tot noi o detinem si important este daca stim sa o folosim.
Râdem, iubim, visam, toate acestea se datoreaza cuiva, lui
Dumnezeu. Avem ratiune, putere, avem daruri pe care Dumnezeu
ni le-a dat, traim datorita Lui si datorita jertfei pe care a
depus-o pentru noi. Dar ca sa nu insist foarte mult asupra subiectului,
vreau doar sa va întreb: „Care dintre voi ati face acest sacrificiu?”
E greu, dar ar trebui sa facem macar un mic efort, sa gândim...
Momente în care mergem la biserica, o fapta buna, gândirea
pozitiva, o vorba dulce sunt câteva dintre diamante, diamante
ce construiesc comoara adorarii. Sa încercam macar sa
ne deschidem sufletele si vom fi cu siguranta mai linistiti. O
spun din proprie experienta, dupa ce oricine vorbeste cu Dumnezeu
se simte mult mai linistit si împacat, simte ca este cineva
alaturi de el…, e frumos…, e o stare buna...
Dar vorbele sunt ca si vântul, care trece. Vorbele zboara, iar
o dragoste doar asa, prin cuvinte poate fi doar ceva efemer, de
fapt, ceva inexistent. Dragostea si credinta trebuie exprimate nu
numai prin cuvinte, trebuie demonstrate altfel. Sunt ca si creionul
pe foaie, care, odata cu trecerea timpului, se sterge ramânând
doar urme, care, si ele, vor disparea.
Toate acestea fiind spuse, sunt de parere ca trebuie sa ne
gândim mai mult la cinstea pe care I-o datoram Domnului, sa
avem grija cu pacatele, care sunt ispite ce umbresc si apoi întuneca
calea fericirii absolute. Vreau doar sa va dea putin de gândit
cuvintele mele, sa învatam sa deschidem acea poarta, sa
stim datorita cui traim, sa învatam sa credem...

Ursache Gabriela Madalina,
Clasa a X-a E,
Colegiul National „Gheorghe Lazar”, Sibiu