Trăim într-o lume cu nenumărate religii, dar care este cea mai bună? Care este cea adevărată, deoarece majoritatea se contrazic, ei bine, momentan nu ştim şi nici nu vom afla prea curând. Eu sunt mândru că sunt creştin, chiar dacă colegii şi prietenii mai fac unele glume când merg la biserică, la ora de religie sau când îmi fac cruce, dar chiar nu mă deranjează prea tare.
Imaginaţi-vă o viaţă fără nicio sărbătoare creştină, ar fi foarte plictisitor, părerea mea. Imaginaţi-vă o lume în care cele 10 porunci ar fi ignorate deplin, imaginaţi-vă o lume fără Dumne-zeu, o lume fără Iisus, dacă sunteţi creştin cam greu aţi găsi bucuria într-o astfel de lume… Vă puteţi imagina o astfel de lume?
Bucuria de a fi creştin doar un adevărat creştin o poate simţi, pentru ceilalţi poate părea a fi un risc. (Ştefan C., XII A)
Mulţumirea fiecăruia şi liniştea sufletească se regăsesc în religia practicată. Fie că este creştinism, budism sau islam, important este felul în care te porţi, contează fapte-le bune pe care le faci, gândurile pe care le stăpâneşti. Eu însă pot vorbi doar despre bucuria de a fi creştin, deoarece acestei religii aparţin. Din punctul meu de vedere a fi creştin nu înseamnă doar a fi botezat, a merge la biserică sau a urma din obligaţie ritualuri specifice acestei religii. Adevărata demnitate creştină se regăseşte în acei oa-meni care dincolo de regulile precizate mai îndeplinesc o con-diţie, aceea de creştini, adevăraţi şi anume gândesc şi acţio-nează creştineşte. Gândurile bune, sinceritatea şi mai ales onestitatea faţă de ceilalţi, faţă de biserică, faţă de tot ceea ce este considerat sfânt, sacru te înnobilează, te transformă într-un creştin adevărat şi reuşeşte să trezească în fiecare bucuria de a fi creştin. Eu cred în esenţa bună a oamenilor şi sunt con-vinsă că fiecare dintre noi ar putea resimţi acea bucurie pe care fiecare religie o dă credincioşilor ei, pentru asta însă tre-buie să ne educăm şi să depăşim bariera obstacolelor, a tentaţi-ilor în care cădem foarte uşor. Eu mă autoeduc permanent şi mă străduiesc să fiu mai bună, mai tolerantă cu cei din jurul meu şi să ofer bucurie aproapelui prin cuvânt şi faptă.
Sărbătorile creştine sunt pentru mine un prilej de purificare, de împlinire şi bucurie care reuşesc să mă liniştească, să mă facă mai bună.
Mi-aş dori ca fiecare să regăsească în sine forţa de a se identi-fica cu binele, cu frumosul şi cu dorinţa de a fi un bun creştin. (Andreea-Maria C., XII D)
Nu am întâmpinat niciun risc în a fi creştin, dimpotrivă faptul că sunt creştin mi-a adus bucurii. Zilele sărbătorilor de Crăciun sau Paşti reprezintă momente importante din viaţa mea. Având alături pe cei dragi îmi aduce multă bucurie. Sunt bucuros pentru că ştiu că este Cineva care are grijă de mine, Cineva care mă ajută, orice dificultate aş întâmpina.
Din auzite ştiu că a fi creştin implică şi anumite riscuri, însă mie personal nu mi s-a întâmplat ceva care să-mi con-firme acest zvon. A fi creştin implică îndatoriri, însă aces-tea nu sunt sigur că le putem numi riscuri! Religia se ba-zează pe reguli. Reguli de bază care trebuie respectate de către creştin, însă nerespectarea unora dintre ele nu consi-der că sunt riscuri, ci asumarea conştientă a dorinţei de a primi iertarea. (Liviu Ş., XI A)
Nu cred că există riscul de a fi creştin, pentru că nu mai trăim pe vremea în care creştinismul era interzis. Sunt oameni care iau religia în batjocură, dar depinde de fiecare creştin în parte dacă este influenţat de aceste răutăţi sau nu.
Pentru mine, a fi creştin este o bucurie, pentru că ştiu că Dum-nezeu m-a ajutat în multe momente. Am fost crescută într-un mediu creştin, în familie am învăţat să-L preţuiesc pe Dumne-zeu şi ajutorul pe care ni-L oferă pentru a fi sănătoşi şi fericiţi.
Cunosc însă şi lume care nu înţelege de ce merg la biserică şi cu ce mă ajută să mă închin lui Dumnezeu, dar cum să le explic în cuvinte pe cel ce este însuşi Cuvântul… (Corina Maria S., XI A)
Faptul că sunt creştin înseamnă pentru mine foarte mult. Ştiu că sunt pe drumul cel bun pentru a ajunge la mântuire. În zilele de astăzi nu cred că mai există un risc de a fi creştin. Totuşi uneori poate crea un discon-fort, de exemplu atunci când ţin post, iar colegii mei nu. Îmi este greu să recunosc că postesc şi pre-fer să ascund acest lucru, din dorin-ţa de a fi la fel ca ceilalţi şi de a simţi că sunt acceptat în acel colec-tiv. La fel se întâmplă cu mersul la biserică, deoarece nu toţi prietenii mei merg duminica la biserică. Du-pă părerea mea, creştinii ortodocşi nu sunt la fel de uniţi şi nu toţi iau religia în serios precum fac catolicii şi mai ales pocăiţii. De aceea apar aceste diferenţe pe plan religios în aceeaşi credinţă. Mulţi oameni se numesc creştini deşi niciodată nu s-au spovedit, nu s-au împărtăşit, nu au pos-tit, nu au participat la slujbele din biserică… Din fericire perioada persecuţiilor creştine a trecut, dar a rămas şi vor dăinui persecuţiile psihice. Pentru totdeauna!? Asta depin-de şi de noi, creştinii secolului XXI. (Alexandru S., XI B)
În ziua de astăzi există atât riscul, cât şi bucuria de a fi creştin. Riscul este acela de a nu reuşi să împlinim cele de cuviinţă. Spre exemplu: omul din ziua de astăzi este mai predispus la ceea ce noi numim tentaţii, de aceea postul a devenit pentru unii tot mai greu de respectat, pe când alţii poate nu mai ştiu nici ce presupune acesta.
Există totuşi şi anumite bucurii. Deşi poate nu găsim întot-deauna când mergem la biserică ceea ce căutăm, putem merge la vreo mănăstire sau la vreun schit. Putem găsi astfel pacea şi liniştea sufletească de care avem nevoie şi ne întoarcem toto-dată şi mulţumiţi. Alte bucurii sau satisfacţii ar putea veni şi dacă îi vedem pe alţii fericiţi, în urma unei încercări de a-i ajuta, oferindu-le lucrurile de care au nevoie. O altă bucurie ar fi cea în urma rugăciunii. Pe lângă starea liniştită de spirit pe care o dobândeşti, devii treptat mai fericit, mai ales dacă pri-meşti şi măcar o parte din cele ce ai dorit şi pentru care te-ai rugat. (Cristina L., XI D)
A fi creştin este, bineînţeles, o bucurie. Fiecare suntem creştini, astfel încât putem îndeplini dato-ria pe care o avem faţă de Dumnezeu, a ne lăsa conduşi de Acesta în viaţa de zi cu zi, a asculta şi a îndeplini poruncile fără a ne fi jenă sau teamă de ceilalţi din jurul nostru.
Un risc ar putea fi pentru cei ce nu cunosc voia lui Dumnezeu. (Ofelia L., VII B)
Pentru mulţi asumarea identităţii creştine ar putea fi un risc, deoarece şi-ar putea strica relaţiile cu aşa-zişi prieteni care nu sunt creştini.
Pentru mine este o bucurie să fiu creştină şi nu mă interesează ce cred ceilalţi despre asta. Cred că, dacă Îl negi pe Dumnezeu în faţa celorlalţi, nu eşti un adevărat creştin. Dacă trebuie să afirmi că eşti creştin, e ca un fel de test pe care trebuie să-l treci. Poţi să negi, păstrându-ţi „prietenii”, sau să spui adevărul, fiind astfel mulţumit în interiorul tău. (Angela N., VII C)
A fi creştin înseamnă, în primul rând, a crede în Dumnezeu. În opinia mea, fiecare persoană ar trebui să recunoască fără nicio urmă de ruşine care îi sunt crezurile, ideile şi părerile indiferent de originea şi adevărul care se ascunde în ele. De aceea, eu cred că a fi creştin este o bucurie, deoarece dacă noi credem că Dumnezeu există, cel mai bine pentru noi este să recunoaştem faţă de noi înşine şi faţă de toţi cei apropiaţi nouă.
După părerea mea, creştinismul nu implică niciun fel de risc, ba chiar ne ajută să ne descărcăm emoţional şi să ne liniştim, prin rugăciune, de exemplu.
Puterea de a-şi recunoaşte înclinaţiile şi credinţele ar trebui să fie o bucurie pentru fiecare, nicidecum un risc. (Diana B., VIII C)
A fi creştin este o bucurie, dar uneori şi un risc. De exemplu: riscul constă în moarte. În secolele trecute, mulţi creştini erau omorâţi doar pentru că erau creştini. Dar se spune că, acei creştini, au avut şi bu-curia de a dobândi în final, mult mai uşor, viaţa veşnică. Pe când noi, cei de astăzi, creştinii acestui veac şi ai celor ce vor urma, ne vom mântui cu mult mai greu, dar cei care vor reuşi vor fi mai mari decât apostolii, deci o bucurie foarte mare. În zilele noastre se presupune că nu există riscuri şi că te poţi bucura de tot ceea ce este în legătură cu Dumnezeu şi cu credinţa, dar în opinia mea creştinii sunt mult mai prigo-niţi ca în vremurile când împăraţii îi obligau să se închine la zei. Acum nu mai există riscul de a muri, dar există riscul de a se râde de tine, de a fi înlăturat din so-cietate…, dar dacă te mântuieşti mi se pare „oferta” cea mai promiţătoare. (Dan D., VIII C)
răspunsuri ale elevilor Colegiului Naţional „Samuel von Brukenthal”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu