luni, 18 aprilie 2011

Zatoichi



Director: Takeshi Kitano
Writers: Takeshi Kitano (screenplay), Kan Shimosawa (novels)
21 wins & 10 nominations See more awards »
În Japonia secolului 19 Zatoichi este un hoinar orb care trăieşte de pe urma pariurilor şi masajelor (de unde şi pseudonimul de „sfarmă oase”). Însă în spatele umilei sale purtări, Zatoichi este un maestru al sabiei, binecuvântat cu un atac fulgerător şi lovituri cu o precizie uimitoare. Zatoichi pribegeşte printr-un oraş retras în munti care se află la discreţia unei bande de răufăcători condusă de Ginzo, şi care ucide fără milă pe oricine i se opune, şi mai rapid decât oricând, avându-l recrutat şi pe puternicul samurai ronin Hattori.

Într-un local de pariuri, Zatoichi şi prietenul său de încredere Shinkichi se întâlnesc cu două gheishe, Okinu şi sora sa, Osei. Pe cât de frumoase, pe atât de periculoase, cele două au venit în oraş pentru a-şi răzbuna părinţii ucişi. Singurul lor indiciu este numele Kuchinawa, însă surorile gheishe au multe trucuri ascunse. În curând, ucigaşi înfricoşători ajung să-l vâneze pe Zatoichi. Cu legendara sa sabie la sold, soarta lui Zatoichi va fi trecutã prin multe confruntãri sângeroase.
Deşi este un film cu samurai pelicula apare ca un mozaic de efecte video şi audio, însă nu „spectaculoase” sau de prost gust aşa cum arătau filmele de gen până în anii ‘90.
Lăudat în Occident pentru un pentru un simţ estetic japonez prezent în munca sa, în acest caz accentul lui Kitano cu privire la „tradiţional” este, evident, pronunţat în stabilirea costumelor. Acesta se infiltrează, de asemenea, în drumul către un film cu secvenţe elegante, în care ecranul este rupt tocmai de compoziţii echilibrate în ceea ce priveşte simplitatea geometrică, cum ar fi planurile plate, bidimensionale şi formele eliptice, de umbrele de soare şi pălăriile ţărăneşti. Punctul culminant al filmului trebuie să fie minunatul dans efectuat în mod tradiţional (odori) de către una dintre „surori” ce poarta un kimono impresionant, iar din punctul de vedere al tehnicii filmarii cadru ce este perpendicular pe acţiune având cross-cut-uri (flash-back-uri) pe secvenţe similare din copilăria dansatorului.
Dar în afară de aspectul de film, există şi alte aspecte care trădează mâna de maestru. Scenele au poeticul elaborat cum ar fi cântarea la chambara (cu excepţia celei de măcel jucată pe o plajă în ploaie). Violenţa este, în general, sporadică, curată şi ascuţită, iar sângele este generat pe computer. Kitano luminează, de asemenea, cu brutalitatea suprapusă comicului.
Imaginile au o nouă dimensiune prin integrarea sunetelor ambientale sincopate de săbii şi ciomege, în scenele conflictuale, unelte de lucru, ţăranii ce lovesc pământul cu picioarele făcând o bucla hipnotică şi încadrând stropii de ploaie. Această Fugă percuţionistică construieşte, colectează şi atinge maximul critic al rutinei din scenă după care încheie pelicula printr-un dans de grup.
Dueluri, spirit şi un dram de Zen! Dezvoltând cultul anti-eroului Zatoichi este încă o dată o aventură a sabiei scrisă, regizată şi jucată de Takeshi Kitano.
Filmul poate fi gasit aici, aici sau aici si poate fi vizionat online cu subtitrare in engleza aici.
PS: astept cuminte impresiile voastre.


Un comentariu:

  1. superb film! ai avut dreptate! sunt momente de-a dreptul lirice. secvenţa cu cei 4 ţarani care izbesc cu sapele in pamant e excelent armonizata cu coloana sonora (mi-a amintit un pic de Atonement - scena cand bate el la masina de scris). cat despre final nu pot spune decat ca a fost ravasitor de neasteptat. foarte fain. păcat ca "Zatoichi. The Last" nu se ridică la acelaşi nivel (tipic pt sequel-uri)

    RăspundețiȘtergere