Lumină...
Fărâme de cer îţi cad pe pleoape
Şi îţi pictează ochii
Cu raze dulci ale răsăritului.
Te inundă tot mai mult lumina.
Parcă acum porţi straiele unui astru;
Al unei stele zâmbitoare
Ce sfâşia întunericul cerului de azi noapte.
Dar... tu nu eşti nici stea,
Căci azi-noapte biruia o lumină rece,
Iar tu-ţi scalzi împrejurimile în căldură.
Devii tot mai strălucitor.
Abia pot să te mai privesc cu colţul ochiului.
Ai devenit însuţi răsăritul!
Sau ... Doamne... e oare aceasta
trezirea din lumea de apoi?...
Laura Andreea Mihu
Colegiul Agricol „D.P. Barcianu”, Sibiu
cl. a XII-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu