Noaptea singur în odaie,
Şi-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Şi-ntunericul, o claie;
Întrebări pe care totuşi
Nu mai pot să le descurc
Şi cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuşi
Nodul gordian s-a strâns
O, măcar de-aş înţelege
Un principiu sau o lege
Că zadarnic dau în plâns
Şi când spală dimineaţa
Geamurile cu lumină
Parcă iar aştept să vină
Cu problemele ei, viaţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu