Moment liric la pătrat: Gabriela Olisie

Noaptea – centrul cercului

În Noaptea
Cea neagră de-atâtea artificii
Eram singură.

Dintre umbre
S-a apropiat o voce
Care m-a prins de mână
Să-mi arate cerul…

Era în Noaptea
Când Luceafărul te lasă să-i citeşti
În ochii ca ai noştri.

Şi astfel învârtindu-ne
În cercul născut din triunghiul sfânt,
Fiecare dintre noi eram
Credinţă, speranţă şi iubire.

La sfârşit de noapte dintre ani

Ce sunt?

Scoica
Uscată
De arşiţa
Golului lăsat de
Perla furată?

Albia
Secată
A râului
Care face să cânte
Alte pietre?

Copacul
Trăznit
De fulgerul
Fermecat de cântecul
Privighetorii?

Muntele
Prăbuşit
Peste pădurea
Născută din el
Pentru a-i da viaţă?

Umbra
Din nisip
Ştearsă
De spuma albă
A valului îndrăzneţ?

Ulciorul
Zdrobit
De preaplinul
Lacrimilor adunate?

Scâncetul
Copilului
Ce nu a putut fi
Conceput?

Lumânarea
Blestemată
Să se topească
Fără flacără?

Vântul
Care nu cântă
Când atinge
Fluierul?

Ce sunt?

Sunt pasărea
Din colivie
Care o să uite
Că începuse
Să înveţe
Să zboare…

în noaptea care nu vrea să cunoască ziua