Moment liric la pătrat: Cristian Petru Bălan

Amăgiri


Sunt atâtea cărţi măreţe
cu mii de pagini de aur
ce ne-ar putea sălta sufletele dincolo de galaxii,
dar care rămân dureros de necitite
fiind ascunse-n rafturi ca diamantele-n adâncuri;
sunt atâtea lumini orbitoare
în literele lor hipnotice,
încât stând departe de ele
şi îmbătaţi de surogate dulci tipărite,
nu vom stăpâni nici un adevăr,
însă plini de goliciunea lor şi de trufia noastră,
vom continua probabil să purtăm
pe faţă şi pe cuget nişte lumini vesele
de înşelătoare bucurie
că am descoperit esenţele adevărului,
şi-atunci vom zornăi strident
înaintea celor naivi
cheile false ale înţelepciunii noastre
făcând paradă cu ea şi înmânându-le tuturor,
când, de fapt, ajunşi în faţa cetăţii neştiinţei,
porţile ei cu şlefuiri atrăgătoare
ni se deschid oricum singure,
că-s foarte primitoare pentru toţi.
Dar cine intră primul
şi păşeşte cu încredere prin ele,
cade într-un gol fără fund.


Ispite


În amurgul de eden al verii
îngerul din făptura ta
a aprins toate stelele bolţii
şi astrele din sângele meu
convertindu-le-n luceferi de ispite

Iar jarul din norii cu chenar de aur
tot mai vizibil, tot mai vizibil
absoarbe în fibrele lui de foc
cu zvâcniri solare
toate privirile şi gândurile mele
stratificându-le în contopiri aprinse
pe tot orizontul care tremură de înflăcărare
precum reflexele ce le târăsc ca o umbră

Din întunericul sub care crepusculul piere,
apare silueta nopţii
păşind spre tine tiptil, tiptil
ca o impudică vestală
ce se dezbracă lasciv
lipindu-se fierbinte şi goală de noi
să ne implice în toate păcatele ei
neştiute de nimeni.