Traducere în limba română de Igor Creţu
Când iar în lut din lumea lui trufaşă
Coboară omul preamărit din faşă,
Sculpturi măiestre somnul îi veghează
Şi urne ţin durerea veşnic trează.
Şi zace el sub semnul altui rost
Ce se cădea să fie şi n-a fost.
Iar câinele sărmanul, cum e el
Şi paznic aprig şi amic fidel,
Ce-ţi dăruie şi inima lui mare,
Şi viaţa pân`la ultima suflare,
Se stinge fără slavă, ca în cer
Să nu-i primească sufletul stingher.
Iar omul, gâză plină de trufie,
Vrea cerul numai pentru el să fie!
O, jalnic om, făptură de o clipă,
Puterii orb eşti fără de aripă,
Un boţ în lume ridicat din huma-i,
Ce nu inspiră decât silă numai,
Dezmăţ iubirea, zâmbetul minciună,
Făţarnică pe buze vorba-ţi sună,
De te-ai vedea aievea precum eşti,
Jivinele te-ar face să roşeşti!
Tu ce priveşti modesta urnă, pleacă!
Cei plânşi de tine nu-s aici să zacă.
Cel mai fidel din câţi pe lume sânt,
Amicul meu - el zace în mormânt!
Unei doamne
O,dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare !
De vină tu eşti,deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna,poate.
Mi-era, ca şi al tău,curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia !
Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea !
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger !
Tot ce găseam la tine,doar
La multe caut azi, şi sânger !
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însa-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine !
Azi, caut alte bucurii :
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni !)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu