Predarea Religiei în şcoală – între necesitate şi obligaţie?

,,La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (In 1, 1).

O astfel de întrebare necesită şi un răspuns. În zilele noastre, când influenţele negative asupra minţii umane, şi în special asupra copiilor, prin televiziune, mass-media şi internet au înflorit tot mai mult, trebuie să existe măcar câteva măsuri luate pentru a le stopa sau măcar a le diminua.

Din cauza acestor factori enumeraţi mai sus învăţământul are de suferit, căci comportamentul tinerilor nu este unul adecvat. Injuriile şi blasfemiile spuse de ei întrec orice limită posibilă. Este ceva de inimaginat, căci ei dau dovadă de o purtare ieşită din comun, de agresivitate, lipsă de respect şi interes faţă de tot ceea ce înseamnă acumulare de cunoştinţe la modul general.

Desigur, predarea Religiei în şcoli nu are un caracter definitoriu la modul absolut, dar influenţele ei se manifestă în spectrul în care credinţa şi cunoştinţele religioase sunt receptate de cei cărora li se predă.

Putem vorbi de o bună organizare a învăţământului religios în şcoli, întrucât există programe care certifică şi atestă acest lucru. Dar, cu toate acestea, este problematică transmiterea unor cunoştinţe şi actualizarea lor într-o perioadă când omul nu mai este interesat de Dumnezeu şi de aspectele morale ale existenţei, care apar demodate, lipsite de sens. Toate acestea deoarece lumea s-a emancipat. Tehnica şi post-modernismul au orientat lumea în direcţia şi în sensul unei îndepărtări de Dumnezeu.

În consecinţă, necesitatea acestei discipline priveşte un anumit mod de existenţă, urmărindu-se prin educaţia religioasă întipărirea unor conduite în societate, în baza unor principii sociale şi religios-morale care să stabilizeze societatea şi relaţiile dintre oameni.

Dar cum poa­te exista o asemenea societate dacă nu pe un fundament bun? Vedem din evenimentele istorice instabilitatea oricărei structuri sociale existente. Aceasta ne duce la argumentul potrivit căruia viaţa este un dar al lui Dumnezeu, iar Cuvântul este Cel care dă viaţă şi o menţine întru Sine. Fără o asistenţă a Duhului Sfânt prin chemarea prezenţei divine, nu poate exista o bună rânduială în cadrul orelor de religie.

Echilibrul şi statornicia unei vieţi religios-morale se bazează pe actualizarea şi comunicarea unor cunoştinţe care să fie transmise dinamic, cunoştinţe vii, căci doar în acest fel învăţătura creştină devine un mod de viaţă, o trăire afectiv-emoţională, o stare de pace interioară şi lăuntrică prin care trăirea religioasă are o finalitate.

Obligaţia predării Religiei în şcoli ţine de solidaritatea creştină care doreşte ca tot omul să ajungă la o cunoştinţă a Adevărului, a bucuriei şi a liniştii, adică a mântuirii, a pregustării încă din această viaţă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Acest lucru face ca responsabilitatea şi grija faţă de aproapele să primeze în acest sens.

În încheiere, este necesar să tragem nişte concluzii. Astfel, vom vorbi despre aspectele predării religiei în şcoli.

Aspecte pozitive:

- conştientizarea adevărurilor de credinţă;

- fundamentarea creştin-ortodoxă a vieţii;

- afirmarea unor modele demne de urmat în viaţă;

- o informare asupra istoriei creştinismului;

- orientarea tinerilor către principiile sănătoase ale dezvoltării lor psihice si mentale;

- contribuţia la dezvoltarea psiho-somatică a copiilor;

- realizarea unor pelerinaje, tabere de vară, coruri religioase, iar prin aceasta o coeziune a grupului şi apropierea între oameni.

Aspecte negative:

- lipsa interesului din partea copiilor;

- impunerea uneori a orei de religie prin forţă, acolo unde este cazul, atunci când este gălăgie;

- unele elemente de credinţă sunt greu de înţeles pentru copii;

- lipsa unor mijloace catehetice şi omiletice de transmitere a adevărurilor de credinţă;

- lipsa preotului din şcoală;

- slaba colaborare a profesorului de religie cu preotul;

- slaba pregătire a unor cadre didactice.

Cu toate aceste dezavantaje prin Iisus Hristos, Care este ,,Calea, Adevărul şi Viaţa” (In 14, 6), umblând călăuziţi de El, şi prin participarea la Biserică, unde se revarsă harurile Duhului Sfânt asupra credincioşilor, viaţa creştină în şcoli şi societate va fi mai bună.

Prof. Mihai Hălmagiu