Simplu. Vi se pare ca eu aş fi vreo excepţie de la regulă? Din contră, exact asta vedeam şi eu în ora de religie: o ocazie de somn, de făcut vreo temă în plus sau doar de a aştepta cu nerăbdare minutul în care pauza mea binemeritată de elev surmenat se ivea la orizont... Recunosc, nu mă interesa, nu voiam să pierd vremea cu aşa ceva şi, mai ales, nu prea credeam în divinitatea care se prezenta, aşa că aveam toate motivele să mă molipsesc de renumita „chiulangită cronică”. Şi, din nou, să nu vă imaginaţi că eram singura cu părerea asta; aproape 15/20 de inşi veneau cu mine de fiecare dată când plecam de la oră sau când adormeam pe scaun şi nimeni nu prea putea face nimic; dacă profesorul ataca nota, izbucneau indignări în sufletul fiecăruia, iar o admonestare era reţeta sigură a unei clase goale pentru dascăl… Aşadar, pe un asemenea fundal, ce să te mai aştepţi de la o oră de religie?
După cum v-am zis, nici eu nu am văzut în această oră nimic mai mult decât un „Deus abscondicus” prezentat de un „homo plictisitorus” şi nici acuma nu pot să zic că părerea mi s-a schimbat drastic; sunt tot pasăre rară la orizont, dar măcar când rămân chiar ascult ce se zice; şi asta doar datorită faptului că… mai învăţ ceva.
Oricât de şocant va părea asta, la orele de religie nu se prezintă doar doctrina bine stabilită de Biserica Ortodoxă, ci se realizează discuţii şi dezbateri pe teme pe cât de diverse, pe atât de contemporane. Probleme precum avortul, moartea clinică şi perspectivele celorlalte credinţe sunt abordate şi discutate, fiind prezentate atât părţile pozitive, cât şi cele negative ale acestora.
Chiar săptămâna trecută profesoara mea ne-a povestit despre o carte scrisă de un bărbat care a trecut prin experienţa morţii în care descria toate cele ce le-a simţit şi experimentat. El povestea ce stare de uşurare şi lucidizare a simţit când sufletul i-a părăsit trupul, sentimentul acut al propriei existenţe, fiinţe, vieţi, fiind mai viu ca niciodată, precum şi ce anevoios a fost traseul său de ascensiune, detaliind foarte precis experienţa întâlnirii îngerului personal cu care a trecut prin „văzduhul” populat de demoni (la vămile acestuia), din care a reuşit să iasă doar atunci când a invocat-o pe Maica Domnului. Mai departe, el a auzit glasul poruncitor al lui Dumnezeu care i-a poruncit să revină în trup, şi, astfel, acest bărbat, după 36 de ore, s-a trezit… Chestii grozave şi absolut terifiante dacă stai să te gândeşti, şi culmea culmilor – cartea avea şi binecuvântarea unui episcop (nu prea vă aşteptaţi la asta, nu?).
Aşadar, de unde aş fi putut afla eu asta dacă nu mă deranjam să mai rămân la „ora de umplutură”? Nu vă mai grăbiţi să ziceţi că ceva e inutil înainte de a-i da o şansă… Poate că în acele 50 de minute amărâte în care stai în bancă mai descoperi şi tu că lumea nu se învârte doar în jurul materiilor de admitere sau de bacalaureat. Poate că nu pare aşa la prima vedere, dar la orele de religie ai cele mai mari şanse să poţi discuta dezinhibat despre subiecte delicate de orice natură fără să te temi că X sau Y te va privi cu ochi buni sau răi sau că adultul responsabil din incintă îţi va curma vocea. Din contră, ai ocazia să îţi regăseşti vocea!
Nu faceţi din o ocazie profitabilă o pierdere de vreme; „google-iţi” idei, puneţi întrebări, începeţi discuţii şi nu vă sfiiţi să vă expuneţi părerea. La o adică, religia nu are niciun rost dacă nu îţi permite să te dezvolţi atât spiritual, cât şi mental. Aşa am făcut şi noi: am adus filme pe teme discutabile, am prezentat diverse păreri, chiar am dedicat un proiect elementelor de simbolism păgân din videoclipurile lui Lady Gaga! Iar rezultatul: cuibul de păsări rare a început să se transforme în stup de albine bâzâitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu