Salvation Boulevard (2011)

Director:

George Ratliff

Writers:

Douglas Stone (screenplay), George Ratliff (screenplay), and 1 more credit »

Stars:

Greg Kinnear, Pierce Brosnan and Marisa Tomei

 

Crescut într-o activă comunitate neoprotestantă din Texas, regizorul George Ratliff se străduieşte să redea câteva crâmpeie din viaţa creştinilor americani, preocupare exersată în filme ca Purgatory County (1996), Hell House (2001) sau Joshua (2007). Acelaşi lucru îl face şi în ecranizarea romanului Wag the Dog (Larry Beinhart), Bulevardul Izbăvirii (Salvation Boulevard) prezintă într-o notă mai mult comică decât satirică povestea pastorului Dan Day (Pierce Brosnan), harismatic predicator, povăţuitorul comunităţii afiliate unei mega-Biserici neoprotestante din Statele Unite. Dan se remarcă încă din primele cadre printr-o siguranţă şi încredere (în sine) ieşită din comun precum şi prin discursul exaltat care amplifică neajunsurile păstoriţilor pentru a evidenţia prin contrast caracterul extraordinar al lucrării lui Dumnezeu prin intermediul său. Înconjurat de credincioşi fanatici şi „ucenice” îndoctrinate care îl adulează mai mult ca pe un star decât ca pe un păstor de suflete, acesta reuşeşte să manipuleze abil masele conducându-le mai degrabă pe bulevardul pierzării decât pe calea cea strâmtă.

Fisura în masca perfecţiunii afişate se produce în momentul în care, în prezenţa unui convertit cu un trecut zbuciumat (Carl), răneşte foarte grav (accidental) un renumit ateu cu care avusese o dezbatere publică. Sângele rece cu care înscenează o tentativă de sinucidere şi încercarea de muşamalizare dezvăluie resorturile interioare ale acestui slujitor al Domnului: el nu are o problemă cu faptul că ar fi putut curma viaţa cuiva, ci este mai degrabă preocupat de imaginea sa şi de impactul nefast pe care l-ar avea adevărul asupra extinderii comunităţii religioase şi, implicit, asupra lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Se descoperă autosuficienţa şi înşelarea în care trăieşte şi pe care o cultivă. Poate tocmai aceasta este sursa întregului comic: deşi se consideră un creştin autentic, credincios cuvintelor Vieţii, ajunge să denatureze înţelesul lor. Astfel, din punctul de vedere al celui ce trăieşte în înşelare, comiterea răului este perfect justificabilă pentru cel care îl are de partea sa pe Dumnezeu. Conştiinţei i se refuză dreptul la remuşcare prin autosugestia: „Trebuie să înţelegi că aceasta e mâna lui Dumnezeu”. O dată îmbrăţişat acest argument, abia dacă mai tresare la câte un „semn” care îi vesteşte că răutate încolţeşte în el.
Confruntat însă cu un martor necunoscut şi cu un posibil şantaj, pastorul se decide pentru transferarea vinovăţiei asupra lui Carl, convertitul care fusese părtaş nefericitei întâmplări, manipulând în acest sens un membru fundamentalist (Jerry): „o puternică forţă a lucrat în această seară […] am cunoscut acum adevărata natură a războiului duhovnicesc şi în acest haos Dumnezeu m-a călăuzit spre tine”. Aşa cum se va vedea, Jerry fusese într-adevăr ales, dar nu din voinţă divină, ci pentru că pastorul îl identificase pe cel ce era în stare să comită o crimă şi să creadă fierbinte că îi slujeşte Domnului („vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” – In 16, 2).
Deşi dovedeşte o lipsă de cunoştinţe religioase temeinice, executantul zelos se prevalează de exemplul biblic al jertfirii lui Isaac de către Avraam pentru a justifica crima şi de a o prezenta drept sacrificiu, ignorând cu desăvârşire că Avraam a fost oprit de la vărsarea de sânge, iar victima era nevinovată. Uciderea lui Carl este legitimă pentru că el năruieşte Biserica, fiind „oaia rătăcită, iar uneori oaia poate fi un lup trimis cu misiunea de a-l trăda pe păstor şi turma sa” şi, în consecinţă, „când te confrunţi cu răul nu ai încotro şi trebuie să îl distrugi. Aceeaşi lipsă de discernământ pare să fie constanta care îi defineşte pe toţi membrii, şi în acelaşi spirit este educată şi tânăra generaţie.
Cum era de aşteptat, prea marea încredere în sine constituie pricina căderii protagonistului. Incapabil să distingă dimensiunea conflictului şi să întrevadă riscul Dan îl diabolizează pe tot cel ce nu îi împărtăşeşte opinia şi îşi asumă misiunea de exorcizare „eu sunt slujitorul uns al lui Dumnezeu şi eu îţi poruncesc să taci şi să te depărtezi”. Evit să redau deznodământul pentru a nu strica surpriza celor interesaţi sau dispuşi să vadă filmul.