Pre cât de sacru e al legilor chivot,
Pre-atât de sacru-i trupul tău, Noemi,
Şi-n marii ochi rotunzi, străluce Savaot,
Cu strălucirea grea a stelei şi a vremii.
Ţi-i trupul lemn de cedru şi migdală
Din care au cioplit lui Salomon
Căpriorii albi pentru amvon,
Templul când l-au ridicat, în rugă şi migală.
Desculţă mergi tu în Ierusalim,
Pe la răspântii paşii-ţi întârzii;
Te-apleci şi te amesteci, blând, în jocurile de copii,
Aşa precum s-ar apleca un heruvim.
Seara te-ajunge limpede, şi-ţi suie
De fiecare braţ o aripă, apoi,
Adormi pe uliţe de veche cetăţuie,
Luna dezvelindu-ţi nevinovaţii umeri goi.
Lied de dragoste
Tu n-ai parfume-mbătătoare
Să lase dîre-n urma ta,
Ci răspândeşti suava boare
A omeniei, - ca o za,
Abia simţit, te împresoară.
Ochii şăgalnici şi serioşi,
Au strălucire şi ardoare,
Sînt şi senini, sînt şi umbroşi.
Cum te încrezi deplin în oameni,
Arzînd în freamătul simţirii,
Eşti, mladă albă între semeni,-
O-ntruchipare a iubirii.
Dă-mi ochii tăi, muşcatei gemeni,
Icoană vie-a dăruirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu