Învierea e-n noi
şi nu putem scăpa de ea cum
nu scăpăm de ziua cea de apoi
Ea este rădăcina fără de care
rădăcina noastră cea de toate zilele
călătorim în ea dus-întors.
Tată, dă-mi partea de avere
vreau să-mi fac drumul numai dus
dar celălalt fiu gândea :
fratele meu nu ştie ce cere.
Plecam să vând învierea la licitaţie
era singurul lucru care
mai putea aduce bani
şi să facă senzaţie.
Nu m-am gândit însă
că porcii
nu vor avea nevoie de învierea mea
şi că roşcovele lor
vor începe drumul a-mi fulgera.
Ne trebuie roşcove la toţi
ca să îndulcim pustia
ne trebuie roşcovele nisipoase
ca să nu ne mai tragem la sorţi
veşnicia.
Din ziua aceea
când mi-am căzut în fire
mănânc roşcove odată pe an
veniţi la cina mea
ca să mâncaţi ca porcii
şi să vă izbavească Dumnezeu
de cel viclean.
CONFUZIE
O ţeapă mă-nţeapă
O apă m-adapă
O cheie mă-ncheie
Un cui mă-ncuie
Un fior mă-nfioară
O moară mă omoară
O aţă mă-agaţă
O faţă mă-nfaţă
Un oare mă boare
Un lasă mă plasă
Un mine în vine
Un cine mă mine.
CEL PUŢIN O CAIAFĂ
Când pui urechea peste lucruri
auzi înlăuntrul lor o cadenţă
ce bate ca genunchii
noului botezat
în apa sfinţită din cristelniţă.
În fiecare lucru
se află cel puţin un ascet
mărturisind pe Logosul divin
şi cel puţin o caiafă
ce va veghea
ca el să fie răstignit pe deplin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu