Te măriţi, şi ştiu, vei naşte prunci,
Veţi avea cămin şi alte cele
Dar aşa frumoasă ca atunci
Cînd erai stăpîna vieţii mele
Nu vei fi tu niciodată
Niciodată
Anii vor veni mereu şiraguri
Ca soldaţii la cazan flămînzi
Din viaţa ta de miez şi faguri
N-o sa aibă Moartea nici de prînz
Poate doar o simplă, tristă, cină
Tristă cină.
Ce bătrînă, palidă şi goală
Vei rămîne peste trei decenii
Sîngele tău, astăzi în răscoală
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea
Mai avea
Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastră ne-ntîmplată
Gîndurile, visele haine.
Nu mă vei uita tu niciodată
Sufletul cu altul ţi-i zadarnic
Darnic.
Studiu
Te zugrăvesc în gînd, cînd eşti departe,
Să mă conving de-ţi ştiu de-a rost făptura;
Dar mi-e desenul şters şi palid foarte,
Nu-s ochii tăi, nici inima, nici gura.
Nu, nu te ştiu de-ajuns. Învăţătura
Mi-e prea săracă, vorbe doar de carte.
Ca să-ţi cunosc dulceaţa şi căldura,
Mai trebuie să-nvăţ pînă la moarte.
Steaua roşie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aştri se sting şi devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cîntă,
Şi miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai ştie!
Undeva pe-o aşchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranţe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Şi fuge cu cugetul
Cînd înainte, cînd înapoi,
Clădind adevăr efemer şi marele vis
Pe şi mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roşii uriaşe
Care sînt de-o sută de mii de ori
Mai puternice ca soarele nostru
În lumină şi căldură.
Libertatea e o stea roşie.
Omul o priveşte visător prin telescop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu