vineri, 28 octombrie 2011

Moment liric la cub: George Ţărnea

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte

Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.
Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacâ-n slin.
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,
Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.


Balada morţii repetate

Spune-mi că  vrei şi pot sa zbor
Printr-un vârtej ameţitor,
Pana răsar la tine-n prag,
Să-mi mori de dor,să-ţi mor de drag…


Spune-mi că vrei şi pot s-ajung
Pe-un drum,oricât ar fi de lung,
Doar ca să-ti vin in ajutor,
Să-mi mori de drag, să-ţi mor de dor.


Scrisoare de bun rămas
 
Iubito, câtă lume intre noi
Numărători de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zăpezi pe buze ne-au crescut…
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frica de-ntuneric şi de frig
Si nu mai vreau să ştiu pana la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine si-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a’ntors mereu cu ziua-n gând
cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi in doi
Iubito, câta lume între noi.

Un comentariu: