Ţi-e trupul gingaş, templu sfânt,
în el domneşte primăvara
Şi totul pare ca un cânt...
Din el lipseşte doar...fecioara.
„Povara" frumuseţii
Hulpavi ca nişte animale,
Cu foamea de hormoni lăsată,
E-adulmecată câte-o fată
De cei ce-i întâlneşte-n cale
Chemări din ochi, chemări verbale,
De multe ori e acostată
Ba uneori chiar agresată
Motivul? Farmecele sale
Ea aplecând uşor privirea, î
ncearcă a-şi menţine firea
De-atâţia inşi a fost poftită
Şi din privire dezbrăcată
încât te-ntrebi, deşi smerită,
Mai e virgină, biata fată?
Oful moldoveanului
Zis-a Ştefan, scrie slova
Şi trăim acest „cherem",
Că a noastră nu-i Moldova!
Dar Cotnarul tot îl bem!
Lămurirea unei zicale
Când răscolim febril trecutul,
Umblând prin vechile istorii
Descoperim noi traiectorii,
Ce ne arată începutul
Astfel, aflat-am că temutul
Voievod, cel plin de glorii
Ce a zdrobit uzurpatorii,
Ne-a dat şi sabia şi scutul;
Interpretând mai bine slova,
Ce-au scris-o cronicari tenaci
De la Orhei la Vârciorova,
Ştefan, ca demn urmaş de daci
De-a zis:- „A voastră nu-i Moldova"
Se referise la...rusnaci!
Mărturisirea moldoveanului
Când ruşii-mi vin în gând, firesc,
Urâte amintiri invoc
Şi-aş fi putut să îi iubesc,
De nu i-aş fi văzut deloc.
Uşurare
Mor împăcat, pe cinstea mea,
De moarte nu îmi este frică
Sperând c-acolo voi avea,
O pensie mai bunicică.
Întrebare fireasca
Când goi venim pe-acest pământ,
Neaducând nimic în lume,
Pretenţii mari avem anume,
La măreţie, vers şi cânt
Iar mulţi se-mbogăţesc cu-avânt,
Nerespectând legi şi cutume
Dar pleacă numai cu-al lor nume,
Făr-de nimic, elanu-i frânt
Şi-atunci, mai e justificat,
Ca omul nostru, orişicare,
C-un ban să fie îngropat,
-Prin vechi tradiţii milenare-,
Pe piept cu mâinile culcat,
Şi nu cu ele-n buzunare?
Reproş
Când la mormânt sosi în zori,
Strigă la soţul decedat:
Cum presimţeai că ai să mori,
De ce nu te-ai asigurat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu