Livada mea cu meri şi pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoaşă mătăsoasă
păzită de trei câini şi doi molizi
din pulpa ta mănânc pe săturate
bacşişul morţii, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie
la ora când pendulul subteran
îşi schimbă mădularele şi ţipă
când timpul se cocleşte sub cadran
şi îngerul îşi tunde o aripă,
livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buştean păscut de câţiva miei
şi-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.
Balada zilei de luni
Nici o minune-n târgul aţipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lâncezit
torcând la părul blond al săptămânii
dacă e luni comerţul stă închis
şi cumperi pâine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ţie
dacă e luni am barbă şi nu ies
de sub cearşaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
şi gândurile negre mă-mpresoară
dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub şoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută
care mă înveleşte-n giulgiu (sic!)
şi pofticioasă buzele-mi sărută;
dacă e luni, prietene, îţi zic
cu resemnare: e o zi pierdută.
Goliarda
E trist şi greu fără alcool
e greu şi fără poezie,
dar asta se mai poate scrie
cînd vine frigul de la Pol
tiptil prin noaptea castanie.
Cînd însă TOTUL este GOL
şi urlă cuiele-n sicrie,
cînd zeii oploşiţi în vie
n-au nici un chef să mai învie,
e cît se poate de nasol.
Fără poeţi, fără alcool
ducă-s-ar toate pe pustie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu